Fiecare scriitor se evidenţiază printr-un anumit specific. Unii se remarcă prin acrivia cercetării, manifestând o deosebită atenţie faţă de documentele vechi şi faţă de informaţiile preţioase pe care le află, nu doar înmănuncheate în hrisoave, ci şi răspândite în lucrări diverse, ori preluate, poate, prin viu grai, de la vreun bătrân care le păstra de multă vreme şi care, odată cu trecerea lui din această lume, s-ar fi pierdut.
Alţii se evidenţiază prin frumuseţea cuvintelor, prin figuri de stil inspirate, prin mânuirea tenace a verbului ori printr-o deosebită disponibilitate către ceilalţi.
Alţi mânuitori ai condeiului sunt iubitori de artă şi cunoscători ai ei, de aceea unele dintre volumele lor sunt adevărate capodopere ale domeniului amintit.
Aşadar, observăm daruri felurite la scriitorii diverşi pe care-i întâlnim.
Despre Grigore Ilisei putem spune că are din toate câte ceva. Măsura exactă nu o poate cunoaşte omul, chiar dacă s-ar încrede foarte mult în propria-i viziune. În mod deosebit, dragostea lui pentru Fălticeni este definitorie.
Acum, Grigore Ilisei ne-a dăruit o altă carte închinată ţinutului, unde a venit şi el pe lume, intitulată Fălticeni şi ţinutul său legendar, un loc faimos, cu ctitorii voievodale, chiar dacă nu sunt la fel de cunoscute ca altele. Lucrarea a apărut la Editura Pim, în anul 2023.
Este un proiect mai vechi, reluat şi îmbogăţit mult, întrucât, chiar înainte de 1990, Grigore Ilisei împreună cu Ştefan Gorovei tipărise un mic îndrumar turistic dedicat Fălticenilor. De atunci şi până în zilele noastre, Grigore Ilisei a întocmit multe alte lucrări, articole, evocări, eseuri despre acest ţinut, întrucât adâncul inimii lui a rămas la Fălticeni.
Călător prin locuri diferite, stabilit la Iaşi de peste 50 de ani, ostenind o vreme în Tunisia ca diplomat şi aflându-se în multe călătorii la Ierusalim, în fiordurile Norvegiei, adeseori în Belgia, Grigore Ilisei a rămas fălticenean prin obârşie şi simţire.
Deşi este un loc cu multe frumuseţi şi amintiri care-i adună pe oamenii de seamă ai acestui ţinut, despre Fălticeni nu s-a scris foarte mult. Ar fi trebuit să avem multe tomuri, pentru că mulţi dintre cărturarii României de altădată îşi aveau rădăcinile aici.
Dintre aceşti nu foarte mulţi, care au păstrat între preocupările lor ţinutul Fălticeniului, se află la loc de frunte Grigore Ilisei. El a adunat adeseori în jurul lui oameni cu simţire aparte care au privit, şi prin ochii lui, întreaga zonă şi i-au dedicat pagini importante, cum a fost şi Cătălin Ciolca, nu de multă vreme trecut către Domnul. Li s-au alăturat mulţi prieteni, unii dintre ei fotografi pricepuţi, care ne au oferit multe ilustraţii prezente în acest volum album dedicat Fălticenilor.
Fotografiile vorbesc de la sine, uneori. Pe marginea unei imagini, a unei fotografii sau opere de artă se pot scrie zeci şi sute de pagini. Unele fotografii au o astfel de deschidere către lume şi către inimile sensibile. Având această deschidere, fotografia grăieşte prin tăcere.
Volumul recent publicat este semnificativ şi în acest sens. În paginile lui se adună istoria Fălticeniului, a vechilor ctitorii de la Buciumeni, Baia, Probota, Râşca, Slatina, unele avându-şi începuturile în vremea lui Alexandru cel Bun, Petru Rareş sau Alexandru Vodă Lăpuşneanu.
Din veacul al XV-lea dăinuie ctitoria hatmanului Şendrea de la Dolheştii Mari, dar şi atâtea alte ctitorii, altele din veacul al XVII-lea, cum este biserica lui Ştefan Tomşa de la Rădăşeni.
Acestora li se adaugă bisericile mai noi, prezente şi ele în volum. Unele dintre ele urmând frumuseţea celor de demult, pe care autorul nu a uitat să le aşeze între mărturiile de acum, care vor rămâne peste ani, pentru cei care nu au trăit momentul trecerii de la regimul comunist, când nu se permitea tipărirea acestor cărţi, către vremurile de libertate.
Întâlnim şi opere de artă ale marilor artişti ai Fălticenilor, evidenţiindu-se de departe atenţia autorului faţă de sculptorul Ion Irimescu, dar şi faţă de alţi artişti, pictori, cărturari.
În mod special mi-au atras atenţia fotografiile de epocă ale vechiului oraş Fălticeni, care nu mai există astăzi. Imaginile îl arată ca pe un târg prosper, locuit de mai multe etnii, asemenea târgurilor pe care le mai întâlnim şi astăzi prin Austria, Norvegia sau Slovacia.
Sunt prezente în album şi casele oamenilor de rând, gospodăriile ţărăneşti aflate în marginea oraşului, sau întinderile verzi dintre iazurile şi dealurile din preajma Fălticenilor. O parte dintre fotografii prezintă şi oraşul modern, schimbat, desigur, cu facilităţile din vremea regimului comunist şi cu încercările de acum, unele construcţii nefiind în consonanţă cu vechile zidiri pline de frumuseţe şi armonie.
Toate acestea m-au făcut să apreciez în mod deosebit prezentarea istoriei acestui ţinut, în capitolul intitulat Amorul pentru Fălticeni şi posibilele lui înţelesuri.
Grigore Ilisei mărturiseşte: e greu de desluşit simţământul într-atât de profund statornicit în cuibarul sufletului, dar copleşitor şi plin de tâlcuri. Ne îndreaptă, fie şi cu săgetarea gândului şi lăcrimarea inimii, spre locul acesta de cuprins românesc al Fălticenilor, îmbelşugat în tihnita, dar grăitoarea lui frumuseţe. Răscolitor de tulburate aduceri aminte şi zămislitor de cumpănită afecţiune şi înţeleaptă lucrare a minţii. O alegătură de neobservat, poate şi o ageră privire de cei necunoscători, însă, trainică şi trecând dincolo de moarte.
M-a întărit în această credinţă priveliştea sfâşietoarei mărturisiri pe care mi-a făcut-o ca unui duhovnic Ion Irimescu. Era în toamna reîntoarcerii lui la Fălticeni, în 1989. O bună parte din cele alcătuitoare din casa sa din strada Zambaccian din Bucureşti se rânduise în clădirea din vecinătatea muzeului Ion Irimescu. Se refăcuse aici din atmosfera rafinată, caldă şi intimă în care vieţuise în Capitală…
Astfel de mărturisiri, pline de admiraţie şi drag faţă de acest loc, continuă în paginile dedicate Fălticenilor, tărâm al ctitoriilor voievodale, meleag al unei strălucitoare salbe de biserici şi chinovii izvodite de boieri, monahi sau de obştile credincioşilor.
Ţinutul Fălticenilor s-a înnobilat în aceşti ani cu odoare de preţ, sfinte lăcaşuri, plăsmuiri ale splendorii arhitectonice şi vetre mănoase ale spiritualităţii creştine.
Ce înţeles am mai putea vedea noi în izvodirea unei astfel de lucrări?
Dacă în tinereţe Grigore Ilisei a reuşit să publice o lucrare despre Fălticeni, care se aproba greu şi trecea cu dificultate de privirile cenzurii şi ale hotărârilor de atunci, astăzi, volumul album dedicat Fălticenilor este unul pe măsura locului şi a scriitorului. Frumuseţea lui, bogăţia informaţiilor, cuvintele rostite din inimă care, vădesc – repet termenul concludent – iubirea autorului pentru Fălticeni vorbesc de la sine.
A fost un proiect pe care Grigore Ilisei a dorit să-l aşeze cititorilor săi şi locuitorilor ţinutului încărcat de istorie şi splendori în pragul unei importante aniversări. Dacă persoanele aniversate merită daruri şi trebuie să se bucure de preţuirea semenilor, şi ei, la rândul lor, arătându-şi nobleţea, oferă daruri altora.
Aşadar, volumul este darul lui Grigore Ilisei pentru plaiul natal, cu puţin timp înainte de a împlini 80 de ani, gest asemănător cu cele pe care le-au dăruit alţi fălticeneni din dragoste pentru locul lor natal.
PS TIMOTEI PRAHOVEANUL
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
Comentarii