Ziua toată şi noaptea întreagă sufletul meu se îngrijeşte de Tine, Doamne, Te caut pe Tine. Duhul Tău mă atrage să Te caut şi amintirea Ta veseleşte mintea mea.
Sufletul meu Te-a iubit şi se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu, şi tânjesc după Tine până la lacrimi. Chiar dacă totul ar fi frumos în lume, de nimic pământesc nu mă îngrijesc şi sufletul meu doreşte numai pe Domnul.
Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi mulţumit cu nimic de pe pământ, ci, ca un prunc care s-a pierdut de mama sa, se avântă necontenit spre Domnul şi strigă: „Sufletul meu tânjeşte după Tine şi Te caut cu lacrimi”.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p. 240)
Comentarii