Despre…

> L.D. CLEMENT

> Semnificativ este că Ziua Limbii Române (31 august) este marcată la aceeaşi dată atât în România, cât şi în Republica Moldova. Conform legii de la noi, ea poate fi avută în vedere de autorităţi şi instituţii publice etc., care să organizeze ce doresc ele să organizeze în această idee. Păcat că Ziua pică în vacanţa şcolarilor şi studenţilor, chiar şi într-o perioadă de concedii ale slujbaşilor din autorităţi şi instituţii. Oricum, când se organizează ce se organizează, participanţi la manifestări sunt slujbaşii care şi-au consumat concediile şi poate câteva zeci de cinstiţi iubitori de limbă şi de manifestări care, de altfel, (în felul lor aparte) iubesc limba română în toată ziua, ba chiar şi noaptea, când cetesc la lumina mică a unei veioze…

> Ca să fie, există şi o lege care, cumva, apără limba, în sensul că „în locuri, relaţii şi instituţii publice” orice text scris ori rostit în limba română şi cu „caracter de interes public” tre’ să fie corect din perspectiva proprietăţii termenilor (înţelesului), gramaticii, ortoepiei, ortografiei, punctuaţiei… „conform normelor academice în vigoare”. Norme care – înclin a crede – sunt ştiute şi aplicate doar de o minoritate de utilizatori ai limbii.

> În orice clipă, presa tradiţională (tipărită, radio, TV), publicitatea şi felurile înnoite de comunicare (publicaţii online, structuri de media socială, influenceri etc.) demonstrează că limba ne este într-o foarte grăbită prefacere…, în sensul clasicizat: uzul bate norma! Situaţie de regăsit, altfel, şi în cazul limbilor de mare circulaţie – la urma urmei, adesea engleza este vorbită şi scrisă inclusiv de cei care n-o stăpânesc!

> Plus că ne cam împuţinăm între graniţe… În urmă cu nu multe zile, în parcul de distracţii amenajat la Rădăuţi cu prilejul Festivalului „Ochiul de păun”, am stat de vorbă cu nişte români din Italia. Cu mine au vorbit în româneşte ca la Milişăuţi şi Vicov, dar cu ai lor copii vorbeau în italiană. Tot acolo, în română cu nişte români din sudul Germaniei, având o fetiţă bilingvă de 5 ani. Nu le era clar încă dacă la anu’ vor reveni în ţară s-o dea la şcoală românească sau o vor înscrie la o şcoală de pe la ei, s-o facă nemţoaică. Un român din Grăniceşti, rezident în UK, care intenţionează ca la pensie să revină în sat, mi-a spus că fiul, de 24 de ani, absolvent acolo de studii superioare economice, n-are niciun gând spre România, pe când fiica, de 16 ani, născută la vreo 25 km de Londra, ar avea intenţii să vină la noi şi să se facă româncă.

> Nicidecum în ultimul rând, să-i preţuim pe prietenii noştri din nordul aşa-zisei Bucovine istorice care încă ştiu şi încă îndrăznesc să vorbească şi limba română; nu-i exclus ca tinerii de acolo să fie printre ultimii…

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI