Părintele Sofronie nu avea nici putere fizică, nici timp suficient, ar fi vrut să-i citească pe Sfinţii Părinţi. Spunea „Mă doare că nu am nici timp, nici forţă, să mă adâncesc în teologia asta”. Iar Sfântul Siluan îi zicea: „Şi socoteşti că ăsta-i lucru mare?”. Iar Părintele Sofronie a spus că a rămas ruşinat, apoi după o clipită de tăcere, Sfântul Siluan a completat: „Singura mare este smerenia, pentru că mândria împiedică dragostea”. Părintele Sofronie spune că niciodată n-a pus la îndoială cuvântul Sfântului Siluan, şi vă închipuiţi ce autoritate minunată, dulce, dar puternică era!… Am simţit că este cuvântul de pe urmă sau cel din urmă criteriu. Şi de ce? E vorba de dragoste, smerenia este una dintre faţetele dragostei, este un element important care face parte din dragoste.
Dragostea mândră nu este dragoste, dragostea poftitoare nu este încă dragoste, ci doar dragostea smerită este dragoste cu adevărat. Simţea Părintele Sofronie că în acest cuvânt se cuprinde toată istoria Bisericii şi a omenirii şi că în acest cuvânt al Sfântului Siluan putea să trăiască în mod esenţial tot ce i-ar fi dat toată teologia sau citirea Sfinţilor Părinţi şi tot restul.
(Părintele Rafail Noica, în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul”)
Comentarii