Grecia, rămâne una dintre ţările cele mai vizitate de creştinii din România. An de an, mii de pelerini românesc pornesc în pelerinj în această ţară binecuvântată de Dumnezeu cu un număr impresionant de Sfinţi Tămăduitori. Chemaţi de Sfinţi, pelerinii românesc merg cu credinţa că, întâlnirea cu Sfinţi precum Sf. Ier. Nectarie de la Eghina, Sf. M. Mc. Efrem cel Nou, Sf. M. Mc. Dimitrie, Sf. Ier. Spiridon, Sf. Ioan Rusul şi mulţi alţii, le va aduce linişte sufleteasă, vor găsi alineare pentru suferinţele sufleteşti şi trupeşti şi se întorc acasă mai bogaţi duhovniceşte.
În următoarele articole, vă invităm să călătoriţi cu noi în Grecia şi să descoperiţi locurile şi Sfiniţii vizitaţi de pelerinii Egeria Travel în pelerinajele organizate în această ţară.
Tesalonicul – începutul unei călătorii captivante, al doilea oraş ca mărime din Grecia, cunoscut pentru ampla istorie, diversitatea culturală şi însemnătatea religioasă, un adevărat mozaic de culturi. De-a lungul secolelor, Tesalonic a fost punctul de întâlnire a diferitelor culturi şi credinţe, suferind dar şi înflorind sub influenţa elenistică, romană şi otomană, lăsând astfel în urmă o moştenire formată din remarcabile locuri religioase care rămân testament al trecutului său multicultural. Oraşul a fost fondat de regele Macedoniei, Casandru, fost general în armata lui Alexandru cel Mare, numindu-l după numele soţiei sale, Thesalonike. O mare parte din siturile antice formează o minunată pânză istorică, înconjurând centrul oraşului şi facilitând explorarea acestuia pe jos, printre acestea făcând parte şi bine cunoscutul Turn Alb, aflat chiar pe faleză, Arcul lui Galeriu, un arc triumfal ridicat în anul 304 d.Hr. în amintirea victoriei împăratului contra perşilor, dar şi Rotonda, o construcţie cilindrică impresionantă care reprezintă un prim exemplu al contopirii arhitecturale, combinând elemente romane, bizantine si otomane, construcţia fiind original un mausoleu roman, mai apoi devenind biserică creştină, iar în final transformată în moschee sub stăpânirea otomană.
Una dintre cele mai de preţ bijuterii ale Salonicului în schimb, cu o profundă importanţă religioasă şi istorică, este Biserica Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, protectorul Tesalonicului, ale cărui moaşte se află în interiorul acesteia. Construită la începutul secolului al IV-lea, biserica a trecut prin multe schimbări şi reconstruiri de-a lungul timpului, inclusiv transformarea în moschee de către otomani şi literalmente prin foc, fiind mistuită în 1917, iar mai apoi reconstruită din materialele originale şi sfinţită. Datorită acestor lucrări s-a descoperit locul în care a fost martirizat Sfântul Dimitrie, la subsolul bisericii aflându-se cripta unde a fost ţinut ca şi prizonier. Sfântul a avut cu adevărat o viaţă specială, fiind guvernator al oraşului Salonic în vremea împăratului roman Maximian Galeriu, fiind întemniţat şi supus la chinuri şi torturi de către acesta, datorită refuzului de a pedepsi creştinii, el însuşi fiind unul şi împărtăşind aceeaşi credinţă. Aflat în închisoare, nu şi-a pierdut pentru o secundă credinţa şi a continuat să le vorbească celor închişi despre învăţăturile Domnului, făcând de asemenea diverse minuni, cea care i-a adus acestuia străpungerea cu suliţe fiind ajutorul dat prin rugăciunea sa, pentru tânărul creştin Nestor, pentru a-l putea înfrânge pe gladiatorul Lie, fapt ce s-a şi întâmplat, cei doi fiind ucişi la porunca împăratului, după această victorie, curgând din acesta nu sânge, ci mir, de unde şi numele acestuia: Izvorâtorul de Mir. Biserica nu adăposteşte doar moaştele Sfântului Dimitrie, ci şi moaştele Sfintei Muceniţe Anisia din Tesalonic şi ale Sfântului Grigorie Kallidis.
O altă sfântă iubită în Tesalonic este Sfânta Cuvioasă Teodora, născută în insula Eghina, mutată în cetatea Tesalonic din cauza năvălirii barbarilor, aceasta a intrat în mănăstirea de fecioare, alături de fiica sa, după moartea soţului ei, împlinindu-şi rânduiala duhovnicească, şi făcând multe minuni atât în timpul vieţii cât şi după. Este în special cunoscută pentru smerenia ei, chiar şi după moarte, căci fiind descoperit mormântul ei pentru a putea fi aşezată egumena mănăstirii, ani după moartea sfintei, aceasta s-a mişcat, lăsând locul cel mai mult egumenei ce se aşeza lângă dânsa. Tot în Biserica Sfintei Cuvioase Teodora se află şi racla cu sfintele moaşte ale unui alt cuvios călugărit de tânăr, care şi-a făcut loc de pustnicie din creanga unui migdal, unde a îndurat ploi, zăpezi, călduri, şi multe suferinţe, cu răbdare, primind pentru acestea darul de a izgoni pe diavoli si de a vindeca pe cei bolnavi, Sfântul David din Tesalonic. O biserică renumită în întreaga lume creştină datorită mozaicului pe care îl păstrează încă din secolul al IV-lea, înfăţişând viziunea Prorocului Iezechiel în care apar simbolurile celor patru Evanghelişti, a fost închinată Sfântului David, fiind de asemenea ultimul loc păstrat din cel mai vechi aşezământ monahal al oraşului.
O altă bijuterie a oraşului este Biserica Sfânta Sofia, cunoscută şi ca Aghia Sofia. Cea mai cunoscută biserică bizantină din Tesalonic, o minune arhitecturală construită în secolul al VIII-lea, după modelul Sfintei Sofia din Constantinopol, aceasta a devenit moschee sub stăpânirea otomană, având multe dintre mozaicurile din interiorul său distruse, fiind pusă în locul lor o simplă cruce de lemn care poate fi observată şi astăzi. A supravieţuit multor incendii, fiind totuşi readusă la scopul său iniţial şi restaurată în secolul XX, stând astăzi în toată splendoarea ca şi muzeu şi dovadă nu doar a biruinţei dar şi ca omagiu al tranziţiilor şi contopirilor multiculturale care au modelat identitatea acestui oraş – Tesalonic.
În următorul articol, vă invităm să descoperiţi alături de noi drumul din Tesalonic spre Atena, obiectivele religioase din drumul nostru.
MARTHA MOCANU ENACHE
Comentarii