George Damian (n. 24 martie 1927, la Zlătunoaia, Botoşani; d. 7 august 1998, la Suceava, înhumat la Rădăuţi) – poet, prozator, publicist, jurist. După ce în perioada 1949-1953 a urmat dreptul la Bucureşti, a fost judecător la Rădăuţi. În 1950 deja debutase cu versuri în presa literară ieşeană. După care a avut misia de activist cultural, a fost ziarist, corespondent al Radiodifuziunii Române pentru judeţele Suceava şi Botoşani, calitate în care, probabil, l-aţi cunoscut cei mai mulţi dintre dumneavoastră. Referindu-se la autorul de versuri, criticul literar Mihail Iordache spunea: „Poeziile lui, spontane şi mereu proaspete, par a fi scrise din mers, într-un permanent neastâmpăr şi, uneori, într-o hârjoană cu lumea şi timpul. (…) Un permanent neastâmpăr lăuntric, ce de atâtea ori răzbate frumos la faţa fiinţei şi a poemului vorbeşte despre tinereţea eului întreg care, la el, nu s-a poticnit între răgăliile timpului. Fiind foarte al Bucovinei, şi-a asumat în poezie tot ce este al ei: şi vechi şi nou, ce ţin de permanenţă şi ce se supune de destrămările timpului” (am recitit din articolul dedicat din „Enciclopedia Bucovinei”, 2018, vol. 1, A-F, semnat de Emil Satco şi Alis Niculică).
…Dacă ar fi să consultaţi doar arhiva electronică a cotidianului „Crai nou” şi tot ar fi de ajuns spre a vă schiţa o părere despre legăturile lui George Damian cu „Zori noi” de odinioară şi „Crai nou” care l-a urmat, cu Suceava, cu Bucovina. Bunăoară, într-un articol din 2018, poetul şi publicistul Constantin Hrehor ne scria despre „confreria condeierilor de ieri-alaltăieri”, ca atare despre scriitorii George Damian (întâmplător ori ba, primul din înşiruire – n.n.), Onu Cazan, Mihail Iordache, Constantin Ştefuriuc, Simon Petru Oprea, Ion Negriuc, Gh. Lupu, Emil Satco, Cornelia Maria Savu, Mircea Motrici, Radu Mareş, Ion Cozmei, Constantin Blănaru, Dumitru Covalciuc, Romeo Istrate.
Am aflat că Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” şi-a propus să îi readucă în memorie „pe poeţii botoşăneni din toate timpurile”, prezentând câte un medalion în „Galeria cu poeţi” din ziarul „Botoşăneanul”. „George Damian, poetul imaginii rafinate” s-a intitulat, în această galerie, medalionul ce i-a fost dedicat (conţinând date biografice şi versuri), text din care am reţinut: „Înzestrat cu o sensibilitate romantică, George Damian poetizează stări, dezvăluind armonia ce se stabileşte atât între eu şi sine, cât şi între eu şi lume. Descoperim în cărţile acestui autor un lirism al împăcării cuminţi cu lumea, o poezie în care ni se relevă eleganţa şi delicateţea acestei lumi” (Lucia Ţurcanu, Memorialul Ipoteşti). (L.D.C.)
Comentarii