Şedinţă în verde

La Cabana lui Moş Crăciun, varianta Constantin Bulboacă, a avut loc duminică, 30 iulie a.c., o nouă şedinţă a Cenaclului literar-artistic „Nicolae Labiş” din Fălticeni. Sub coordonarea moşului, care în mijlocul verii s-a dezbrăcat doar de haine, păstrându-şi carisma şi obiceiul de a dărui, literaţii şi-au deschis inimile dăruind din zestrea lor literară. Atmosfera a devenit asemenea unui atelier de lucru în care părerile contradictorii s-au tocit în argumente, nefiind distruse. Nici nu se doreşte aşa ceva pentru că principiul coabitării este fundamentat pe înţelepciune, acel deziderat al inteligenţei care face diferenţa dintre sine şi egou. Se pare că experienţa câştigată prin continua şlefuire a cuvântului a făcut să înţelegem mai mult din efortul zămislirii unui produs literar. Aşa am învăţat arta de a dărui care nu este doar un gest de transfer inert de masă materială, ci un act de însemnătate divină care ridică darul la nivel de ofrandă. Abia atunci poate fi înţeleasă semnificaţia daniei care poate fi şi imaterială, cu conexiuni mult mai adânci în palierele divinităţii.

Şi-au deschis inimile Dan Popescu, Gheorghe Varganici, Iuliana Edart Fabian şi Constantin Bephu cu poezii „în dulcele stil clasic”, Călin Dănilă cu texte de esenţă contemporan-avangardistă-postmodernistă etc. pe care istoria literaturii se va strădui, cred, să le aşeze într-un clasor al stilurilor artistice, iar Ioan Caulea cu poeme postmoderniste care i-au deschis calea spre tipar. Este de remarcat că anul acesta trei membri ai cenaclului fălticenean şi-au consfinţit debutul poetic prin publicarea prin intermediul concursurilor organizate de edituri. Este vorba despre Gheorghe Varganici cu volumul „DE” (Editura „Ink Story”), Călin Dănilă cu volumul „Orchestra ” (Editura „Junimea”) şi Ioan Caulea al cărui volum de poezii intră sub tipar în perioada ce urmează.

Locul prozei a fost consfinţit de Vasile Moroşanu cu o relatare din perioada de început a formării societăţii comuniste româneşti şi de Costica Varganici cu un fragment din romanul său pe care îl are pe masa de lucru.

Marinel Dănilă, fotograf dar şi un vehement participant la discuţii pe teme istorice şi politice, a ţinut să continue o idee pornită cu o lună în urmă în şedinţa în mov de la Horodniceni, aducând precizări interesante despre Ion Dragoslav, dând citire unui text apărut în jurul anului 1920.

Doamna Maria Creţu a prezentat volumul postum tipărit la Editura „Vasiliana”, „De dragoste şi nepăsare”, al Angelei Traian, autoarea fiindu-i o cunoştinţă mai veche, dorind prin acest gest să-i aducă un omagiu. Deşi şedinţa a fost atent coordonată de varianta Constantin Bulboacă a lui Moş Crăciun, trebuie să precizez că secondarea sa de către maestrul Mihai Pânzaru-PIM a avut savoarea unui delicios tort cu pişcoturi (n.m. – aşa cum numai Iuliana ştie să-l facă) pentru că a adus savoarea umorului într-o atmosferă prea toridă (de vară şi/ori de literatură). Subsemnatul a încercat, de asemenea, să aducă o undă de umor prin „Judecata inUtilă”, iar Marilena, cu un set savuros de epigrame cu iz politic. Evident că momentul l-a făcut pe Moş Crăciun să-şi scoată din tolbă arsenalul epigramistic, una din ţinte fiind chiar maestrul PIM, a cărui replică nu s-a lăsat aşteptată, fiind astfel deschis apetitul spre umor şi voie bună al cenacliştilor.

Finalul poveştii, ca în orice poveste frumoasă, a fost buna dispoziţie dată de sunetele flautului mânuit de maestrul Puiu Creţu, de portretele realizate ad-hoc de maestrul PIM, de coordonatele telurice ale locaţiei, de formele de relief care au umplut în verde privirea, lăsând loc şi galbenului pentru o eventuală parcurgere cromatică a şedinţelor acestui cenaclu. Dar cred că o stare de spirit a fost dominanţa întâlnirii care a creat o relaţie în care vibraţiile interne ale fiecăruia au găsit ecou în cei din jur. Se întâmplă rar, dar se întâmplă! Iată că ceea ce s-a cimentat în cenaclul fălticenean începe să depăşească coordonatele unui simplu atelier de lucru. Devine echipă. Şi cred că echipa de la Fălticeni a trecut de stadiul dospirii din creuzetul alchimic al formării. La Cabana lui Moş Crăciun am văzut o echipă ce are virtuţi şi forţă. Cenaclul fălticenean începe să devină o inimă. Şi, ca orice inimă, un motor uman… Restul e literatură.

GABRIEL TODICĂ