Dacă n-aş fi aflat de salonul de caricatură din Anglia (Margate – 1989) şi dacă nu mi-aş fi făcut timp să reiau trei desene şi să le expediez (fără viza Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă, care, anterior, îmi respinsese unele idei), Securitatea n-ar fi fost pusă în situaţia de a-mi opri scrisoarea din luna martie, prin care urma să fiu anunţat că juriul îmi acordase premiul trei şi mă invita (pe cheltuiala organizatorilor) la festivitatea de premiere ce urma să aibă loc în data de 30 iunie.
Dacă Securitatea ar fi fost mai vigilentă, nu i-ar fi scăpat cea de a doua scrisoare, de la începutul lunii mai, prin care organizatorii reveneau cu invitaţia ca şi eu să particip la festivitatea de premiere, alături de ceilalţi doi premiaţi, din Anglia şi Cehoslovacia.
Dacă tovarăşul Cocan de la Paşapoarte nu m-ar fi umilit zi de zi, timp de şase săptămâni, nu m-ar fi făcut să iau hotărârea de a nu mă mai întoarce acasă, unde aveam absolut totul (serviciu bun, soţie medic, părinţi în viaţă, apartament cumpărat, relaţii… să cumpăr pâine, ulei, carne etc. fără a mai sta la cozile ce se for-mau cu mult înainte de răsăritul soarelui). Aveam absolut totul, dar parcă trăiam într-un soi de puşcărie lărgită, cu gardul de sârmă ghimpată pus pe frontiera României… Tovarăşul Cocan, indirect, mi-a întărit convingerea acelei mari puşcării!
Dacă totuşi m-aş fi întors, precum mulţi au garantat pentru mine, nu i-aş fi pus pe respectivii colegi de serviciu, cunoştinţe şi prieteni, în situaţia de „a da cu subsemnatul la Securitate”. „Cum aţi putut avea încredere într-un astfel de individ?!”.
Dacă nu m-aş fi deplasat pentru a participa la festivitatea de premiere, nu i-aş fi întâlnit pe Clive Collins (caricaturist, membru al juriului) şi pe Vladimir Kazanevsky (caricaturist din fosta URSS), precum şi pe mulţi alţii.
Dacă nu aş fi rămas în Anglia, aş fi pierdut ocazia de a descoperi un OM de un mare caracter, care a fost Clive Collins (1942 – 2022). Nu fusese propus ca membru al juriului fiindcă era băiatul tatei sau făcea parte dintr-un partid anume. Avea o istorie mult prea bogată: era master în artă; colaborator al mai multor ziare şi reviste din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii; deţinător a zeci de premii la saloane internaţionale de caricatură; votat caricaturistul anului în 1984, ’85 şi ’87; preşedinte pe viaţă al Clubului Caricaturiştilor din Marea Britanie etc. În plus, mai era şi fratele solistului vocal, muzicianului, textierului, producătorului şi actorului Phil Collins.
Acest OM, Clive Collins, ar fi putut să mă ignore sau chiar să mă urască pentru că a contribuit la premierea mea, deci şi la aducerea mea în Marea Britanie, iar eu nu m-am prezentat doar pentru a-mi ridica premiul, ci şi pentru a defecta (precum spun britanicii), solicitând azil politic.
Totuşi, acest OM m-a tratat ca pe un prieten al lui şi mi-a cerut şi publicat un desen chiar pe coperta revistei „Jester” (nr. 214) a Clubului Caricaturiştilor din Marea Britanie. Tot el mi-a publicat desenele şi a scris câteva rânduri despre premiile mele luate în Zaporozhye (Ucraina – 1991) şi în Cuneo (Italia – 1992).
Toate aceste poate mici mărunţişuri spun multe despre caracterul OMULUI Clive Collins.
Cu Vladimir Kazanevsky am comunicat destul de bine în limba rusă. Am fost împreună la catedrala din Canterbury şi la parcul de distracţii din Margate. El nu ştia că eu aveam intenţia de a rămâne în Anglia; dacă s-ar fi aflat, ar fi fost un subiect de prima pagină în ziarul local, în care se scrisese despre salonul de caricatură de la Margate.
După ce am rămas, am ţinut legătura cu el prin scrisori în limba română, traduse de un prieten de-al lui, un român din Kiev. Dacă nu aş fi corespondat cu Vladimir Kazanevsky, cu siguranţă datele mele (CV-ul şi adresa din Londra) nu ar fi ajuns la organizatorii salonului de caricatură de la Zaporozhye, care în anul 1991 au propus tema „Munca” (Robota). Roaba mea (publicată astăzi, aici) a obţinut premiul întâi. Au publicat-o în ziarul lor local şi mie mi-au trimis ziarul şi o carte poştală de felicitare pentru premiul obţinut. Cu diploma şi banii cuveniţi s-au făcut „ne znaiu”!
CONSTANTIN PAPUC
Comentarii