Cum ne place

…S-au pronunţat (uneori cu maximă fermitate) într-un fel sau altul, aşa şi pe dincolo. Cum că, la oraşe şi sate, decoraţiunile de sărbătoare au fost/sunt f.f. frumoase ori, dimpotrivă, de speriat copiii şi bunul gust; că, după bugete, vor fi fost prea multe ori că prea puţine, pe alocuri lipsind cu desăvârşire… Sau că târgurile pascale au fost doar aşa, ornamentale şi ca să fie, pentru unii, în vreme ce alţii au făcut în ele cozi, aprovizionându-se, alimentându-se, cumpărând până şi fleacuri chinezeşti, nu doar ca să nu plângă cel mic, ci până şi aşa, de bucuria de-a cumpăra. Şi s-au mai pronunţat că au crescut preţurile, dar cei care au avut poftă de a plăti le-au plătit cu spor, cu vârf şi îndesat; şi probabil s-au bucurat (inclusiv că au fost/sunt în stare!). Adevărat este că, pe alocuri, cu vreo două săptămâni înainte de eveniment, mielul a crescut tare în preţ, pentru ca la două zile înainte să scadă (cu tot cu calitatea mărfii); că preţul brânzei de pască a suit abrupt joi-vineri, iar cel al caşului de vacă amirosind puţin a oaie aproape că s-a dublat tot atunci; şi că tot pe-atunci rar mai găseai pe undeva un iepure de ciocolată, semn cert că, dintr-o teamă (că iepurele, se ştie, e cam fricos!), oferta a fost mai mică faţă de cerere. Şi ce dacă unii s-au înfricoşat cum că pătlăgeaua românească de seră li s-a arătat şi cu 10 euro la kil? Va fi fost doar treaba lor că, ignorând-o pe cea turcească ori hispanică, mult mai ieftină şi cu gust de nimic, au omis că-i doar primăvară, au uitat de usturoi şi ceapă verzi, de leurdă şi de ridichi. Cum vă place?! Mai cu toţii vindem câte ceva (inclusiv braţele şi căpăţânile noastre), însă (totuşi) puţini sunt cei care chiar bagă degetele în buzunarele celorlalţi. Cam tot ce se întâmplă, într-un fel sau altul, la voia noastră rămâne (că ne place sau ba)…