Într-un spaţiu privilegiat în care suntem înconjuraţi de frumos, de o atmosferă de bine şi elevate, holul de marmură al Colegiului Naţional „Nicu Gane” Fălticeni, s-a desfăşurat, în faţa unei audienţe selecte, vernisajul expoziţiei personale de pictură „Capricii”, a profesorului pensionar Ioan Benţa. Vernisajul a fost organizat în cadrul Cenaclului literar „Nicolae Labiş”, găzduit de peste un an de colegiul fălticenean, iar rolul de moderator i-a revenit directorului Colegiului, prof. Codrin Benţa.
„Astăzi vă prezentăm un program care include o expoziţie de pictură cu lucrări realizate de cel care a fost mulţi ani profesor la acest colegiu, Ioan Benţa, şi care a rămas în continuare alături de noi” a precizat prof. Codrin Benţa.
Joaca cu culoarea, şansa de supravieţuire a profesorului Benţa
Expoziţia de pictură „Capricii”, reuneşte o mică parte din lucrările de pictură realizate de profesorul pensionar Ioan Benţa începând cu anii ’70, când era elev de liceu şi până în prezent. Faţă de alţi artişti, profesorul de filosofie şi ştiinţe socio-umane Ioan Benţa a preferat să îşi prezinte singur tablourile, pentru fiecare având şi câte o mică povestioară fie din timpul realizării, fie despre ceea ce l-a inspirat în alegerea temei, culorilor, personajelor, etc. Pictorul a folosit drept motto al expoziţiei o poezie semnată de Cristina Bărăscu, „Pâinea Învierii”, despre care a spus că „asta este o vorbă parcă spusă de un înger, nu de un om”.
Aşa cum era firesc, Ioan Benţa a început prezentarea expoziţiei cu câteva obiecte din lemn realizate de domnia sa, după care a urmat primul tablou realizat şi în care erau reprezentate florile care îi plăceau în adolescenţă, flori care au „vibrat” cu tema dată de profesorul de la şcoală şi cu prima dragoste.
„Eu nu m-am intitulat niciodată pictor şi nu am făcut niciodată o expoziţie de pictură, dar m-am mai capricionat, m-am mai jucat cu culoarea. Aceasta a fost şansa mea ca să supravieţuiesc unui timp în care, nu e mare lucru, printre alţii şi tatăl meu a fost disident. Şi în cazul acesta, eu trebuia să supravieţuiesc în socio-umane, unde era cu politica. Şi asta a fost şansa mea. Aduceam câte o diplomă şi doamna director o punea în sertar şi spunea «Ai o diplomă, dar o ţinem noi». Nici măcar atâta lucru nu avem voie să păstrez. Abia după 1990 le-am recuperat. Deci eu nici măcar nu aveam dreptul să-mi iau diploma, dar asta e altă poveste, minoră, un bagatel. Dar să vă spun cum a început. Din clasa întâia. Ne-a dat să desenăm, iar copilaşii mai antrenaţi, mai precoce, făceau căţeluşi micuţi, o căsuţă, poduleţe şi păsări aşa frumoase în zbor. Eu tot ciopleam acolo, pe foaie, şi vine doamna învăţătoare Grădinaru şi zice «Dar tu ce vrei să faci?». Eu aveam făcută o linie şi încă ceva pe lângă linia aceea. Şi zic «Vreau să fac o floare». Şi ea a spus «Uitaţi-vă, copii, un copil vrea să deseneze o floare». Se vede că a fost ceva în vorba asta” le-a spus profesorul Benţa celor prezenţi la expoziţie.
Un talant primit şi transmis mai departe comunităţii
Invitaţii speciali prof. Constantin Bulboacă şi inginerul Vasile Moroşanu, au vorbit despre autorul expoziţiei, numeroasele sale pasiuni şi opera plastică.
„Cred că atunci când apărem pe pământ Dumnezeu ne dă la fiecare un dar, un har, un talent, ca în pilde rostite de Mântuitorul Iisus Hristos când îi învăţa pe ucenicii Săi despre a Doua Sa Venire când ce se aflau pe Muntele Măslinilor şi a spus pilda talanţilor. Acest om extraordinar nu a îngropat talantul. L-a folosit cu folos prin ceea ce este el ca om şi ceea ce a dat urmaşilor, familiei, zecilor de generaţii de elevi pe care le-a îndrumat. Benţa este o familie respectată, în care se pictează, se sculptează, se scriu poezii, se cântă, o familie în care turismul şi fotografia sunt alte pasiuni. Este o familie în care valorile sunt la ele acasă. Am avut ocazia să merg cu profesorul Ioan Benţa în câteva excursii şi este un om care vrea să cunoască în amănunt tot ceea ce vede. Ceea ce se întâmplă în holul de marmură a Colegiului «Nicu Gane» de mai bine de un an, expoziţii de artă, spectacole, etc. binecuvântează acest loc. Această rădăcină a culturii este la ea acasă aici” a spus profesorul şi scriitorul Constantin Bulboacă.
Scriitorul Vasile Moroşanu a vorbit despre evoluţia talentului artistic a lui Ioan Benţa, constatând „cu plăcere, cu bucurie şi cu speranţă că există posibilitatea evoluţiei unui talent nativ care s-a pregătit mai puţin în acest domeniu, pictura. Asistăm la un vernisaj, la un eveniment de cultură în care vă sunt aduse în centrul atenţiei tablouri realizate în mai multe tehnici, cu o tematică complex”.
Evenimentul a fost frumos decorat de tânărul şi talentatul elev Alexandru Livadaru, care a susţinut un recital la vioară.
Şi pentru că profesorul Ioan Benţa nu este singurul din familie înzestrat cu har artistic, alături de el au mai fost fiica acestuia, Primăvara Benţa, care a susţinut cu pasiune un recital de chitară şi nepotul Boris Benţa, care a expus alături de bunicul său câteva lucrări cu o cromatică deosebită. La final, provocat de cei prezenţi, profesorul Ioan Benţa le-a cântat celor prezenţi la muzicuţă, din repertoriu nelipsind muzica clasică.
Comentarii