Fotografie de grup

Fără să fi poftit cu o invitaţie mai specială decât cele care s-au transmis pe multe canale (inclusiv „Crai nou”) tuturor sucevenilor, am reuşit să particip la câteva dintre activităţile organizate de Alianţa Franceză de la noi în cadrul Lunii Francofoniei. Deoarece, dincolo de interesul (teoretic) permanent, am găsit cum să fac rost de timp (despre care zic că, astfel, a devenit încă mai preţios)! Luna Francofoniei s-a încheiat la Suceava luni seară, la Auditorium „Joseph Schmidt” al USV, cu un splendid concert susţinut de o pereche de foarte tineri violonişti din Franţa: Elie Hackel (23 de ani) şi Laurenţiu Stoian (20 de ani, născut în Hexagon, din părinţi artişti, dar şi vorbitor de limbă română). Printre alţii, au venit să-i audieze mulţi elevi de la Colegiul de Arte „Ciprian Porumbescu”, inclusiv câţiva profesori de-ai lor, însă, pentru melomanii amatori, prof. Valentin Ianoş (directorul Casei de Cultură a Studenţilor) a subliniat că e foarte mare lucru să cânţi la vioară fără orchestră, fără amplificare (şi într-o sală încă neamenajată tocmai pentru astfel de pretenţioase audiţii). Iar cei doi violonişti descinşi la Suceava în numele Francofoniei au dat un exemplu de măiestrie îndărătul căreia am înţeles că, dincolo de indiscutabil talent, se află ani şi ani de exerciţiu laborios. În fine, aceste puţine rânduri nu-s cronică de spectacol, aşa că mă rezum a mai spune doar că recitalul s-a încheiat cu frânturi din Bela Bartok, ce adesea semănau şi cu piese ale compozitorilor români ademeniţi de muzica populară a arealului est-european. După aplauzele îndelungi din final, de la prof. Mariana Şovea, directoarea Alianţei Franceze din Suceava, cei doi au primit câte o trăistuţă bucovineană, pentru care ei au mulţumit cu o „românească” (L. Stoian ţinând la umăr vioara ca un oşean sau un moroşan). A urmat, pe scenă, o fotografie de grup în care, după voia lor, au intrat organizatori, susţinători, spectatori. Poftit pe scenă aşa cum toţi cei aflaţi acolo au fost poftiţi, am preferat să-i privesc şi să mă integrez pozei de grup de aici, considerându-mă prea răsplătit că am găsit timp pentru ei şi, mai ales, pentru mine.