Oprişeni, vatră românească, meleag încărcat de istorie milenară, străjuit de veşnicia gloriei Voievodului Ştefan cel Mare prin bustul înălţat prin vrerea şi generozitatea altui vrednic oprişenean Ilie Bezuşco, înseamnă istorie, tradiţie şi obiceiuri străvechi populare, moştenite din moşi-strămoşi. Pitoreasca localitate se numără printre cele mai vechi vetre româneşti din nordul istoric al Bucovinei.
Recent, satul Oprişeni şi-a sărbătorit ce-a de-a 605-a aniversare de la prima atestare documentară a localităţii, amintită la 17 martie 1418 într-un hrisov al domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun.
Românii din această oază a românităţii, Oprişeni, nordul înstrăinat al Bucovinei, trăiesc şi respiră mereu printr-un tricolor al dragostei faţă de cântecul şi portul popular românesc, de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti. Harnici şi pricepuţi, cu dragoste de cele Sfinte ale Neamului, au ştiut să-şi păstreze cu sfinţenie moştenirea strămoşească – credinţa, datinile, limba, dansul şi portul popular. Duc această lumină spirituală spre inima „urmaşilor urmaşilor noştri”, după cum spunea Ştefan cel Mare, ca să urmeze faptele şi credinţa lor, dragostea pe care au avut-o ei pentru Neam şi Ţară.
La 18 aprilie 2017, graţie iniţiativei gospodarului Ilie Bezuşco şi familiei sale, care a amenajat teritoriul, în spatele căruia străjuieşte un stejar secular, simbol al rezistenţei şi dăinuirii românilor pe aceste meleaguri străbune, protejate prin sacrificiul martirilor neamului, ajutat de localnici, de primarul Nicolae Popovici, de directorul SM Nicolae Bodnariuc, de profesori şi elevi, a fost înălţat bustul Apărătorului Creştinătăţii, al Voievodului Ştefan cel Mare, care în cei 47 de ani de domnie pe tronul Moldovei a ctitorit tot atâtea biserici şi mănăstiri ce dăinuiesc peste vremuri. Floarea înţelepciunii, pe care a avut-o Ştefan cel Mare şi Sfânt graţie mamei sale, se datorează şi faptului că a fost fiul bisericii, apărând cu demnitate credinţa, Ţara, pământul strămoşesc.
Peste şase secole s-au perindat de la prima atestare documentară a satului; strămoşii au lăsat urme frumoase pe acest pământ străbun, generaţiile actuale păstrând de la ei tot ce au avut şi au mai de preţ şi mai sfânt – Limba, Cultura, Tradiţiile.
Despre istoria satului vorbesc cei care o continuă, o făuresc, oamenii de vază ai lui.
Un devotat fiu care păstrează perpetuă moştenirea culturală a străbunilor săi, ba mai mult, o îmbogăţeşte şi o înmulţeşte prin adunarea exponatelor ce atestă vechimea localităţii, a românilor băştinaşi, locuitori de veacuri pe această gură de rai, a vorbit, cu ocazia aniversării – directorul SM Oprişeni, Nicolae Bodnariuc, conducătorul Muzeului de Arheologie şi Etnografie „Maximilian Hacman”.
„La 17 martie a.c., pitorescul sat Oprişeni a împlinit 605 ani de la prima atestare documentară. În lipsa altor izvoare documentare nu putem preciza data exactă când a luat fiinţă satul şi care a fost denumirea lui iniţială. Însă, graţie unui document emis de Cancelaria Domnească a lui Alexandru cel Bun, ştim că în primăvara anului 1418 el exista deja ca o formaţiune social-teritorială şi făcea parte din statul feudal Moldova.
De 21 de ani consecutiv oprişenenii sărbătoresc ziua satului. Marcând în anul 2002 cea de a 584 aniversare, această zi s-a transformat pe parcursul a două decenii într-o sărbătoare însemnată a sătenilor şi a consătenilor noştri plecaţi de la locul de baştină. Odată la 5 ani îi invităm acasă, la Oprişeni, pe toţi fii satului plecaţi în diferite colţuri ale lumii, dându-le prilej de bucurie pentru a se afla împreună de ziua satului.
Satul nostru e cunoscut foarte prin faptul că a dat neamului oameni de valoare excepţională, savanţi, precum Maximilian Hacman, Ioan Bileţchi Albescu, Axente Bileţchi Oprişanu, Mircea Ghileceanu, Nicolae Bileţchi, Dumitru Covalciuc, Simion Bileţchi, Ion Toronciuc. În satul nostru au văzut lumina zilei înflăcăraţii sprijinitori şi propagatori ai idealurilor Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina Dimitrie Seleschi şi Pantelimon Birău, dar şi Maximilian Hacman, ultimul preşedinte al acesteia înainte de cea de-a doua invazie a sovieticilor. Azi ne mândrim că satul nostru a dat o întreagă pleiadă de poeţi, printre care Vasile Bâcu, Ion Bâcu, Doina Bojescu-Staric, Liviu Rusu, Silvian Rusu, profesorul şcolar, scriitor şi muzician Pintilei Bileţchi-Agriculesei, actorul Florin Covalciuc şi o listă întreagă de medici, ingineri, ofiţeri, economişti, profesori şcolari şi universitari.
Duminica trecută, cu toate greutăţile sufleteşti pe care le trăim şi ca să nu fie dată uitării cea de a 605-a aniversare de la prima atestare documentară a Oprişenilor, profesorii, împreună cu elevii şcolii noastre şi lucrătorii căminului cultural, au organizat o frumoasă manifestare la care au participat fii şi fiice ale satului, am avut oaspeţi de la primăria comunităţii teritoriale Hliboca din care face parte şi satul nostru. Manifestarea a început cu un minut de reculegere pentru înaintaşii ce nu mai sunt printre noi, eroii care şi-au dat viaţa pe front pentru cerul senin de asupra noastră şi desigur am depus flori la bustul lui Dumitru Covalciuc din faţa şcolii pe care a absolvit-o, personalitate marcantă în istoria Bucovinei. Elevii şcolii au pregătit comunicări din istoria satului au recitat poezii, au pregătit compuneri şi desene despre satul natal. Tradiţional, cu un buchet de cântece populare româneşti, au evoluat talentaţii membri ai ansamblului etno-folcloric şcolar «Tălăncuţa» şi artiştii amatori din ansamblul «Mugurel» al Căminului cultural «Octavian Ghileceanu» din Oprişeni. Cuvinte de felicitare au rostit părintele Serafim Pavliuc, viceprimarul comunităţii teritoriale Hliboca Anatol Timofti, care a dat citire şi unui mesaj de felicitare din partea primarului Grigori Vanzureac, a rostit un cuvânt de salut starostele satului Nicolae Popovici, şeful secţiei de învăţământ Iurie Ciubrei, fiii satului Vasile Bâcu, Liviu Rusu, Doina Bojescu-Staric, medicul Aurel Crauciuc, profesorii pensionari Ion Goian, Leon Nimijan.
Chiar şi pe vreme de război, de pandemii şi altele asemănătoare, nu trebuie să uităm de cei care pe vremuri şi mai complicate ne-au construit o casă pe care o numim Oprişeni. Este o casă în care locuim cu toţii care am rămas aici, oferim ospitalitate celora care ne vin în ospeţie sau se adăpostesc ori devin fii ai satului prin adopţiune. Important este că trebuie să-i păstrăm cu toţii tradiţiile, limba, şcoala şi biserica şi să nu uităm niciodată de cei care s-au jertfit pentru aceste valori ale noastre” a ţinut să specifice dl Nicolae Bodnariuc, profesor de istorie, directorul şcolii din Oprişeni.
DIANA TOMA,
„Zorile Bucovinei”, Cernăuţi
Comentarii