Triste sunt zilele la începutul acestui an, la Cernăuţi! Sirena urlă aproape în fiecare dimineaţă, copiii de şcoală stau mai mult în subsoluri decât la ore în bănci. Ştiri alarmante dau năvală din toate părţile. Fiecare cu adăpostul şi refugiul său. Trebuie să ne ţinem, să ne agăţăm de ceva, căci altfel ne pierdem, naufragiem, murim înainte de moarte. E foarte important să nu renunţăm la viaţă, la tot ce aveam să facem în aceste zile dacă nu trăiam în stare de război. Mă gândesc cum am fi început, dacă era pace, Anul Ciprian Porumbescu. Era cazul poate să vedem ce-i cu acea celulă din închisoarea din Cernăuţi, care i-a distrus sănătatea şi a redus catastrofal viaţa ilustrului compozitor. Acolo, în celula de gheaţă, vioara lui Ciprian vindeca suflete rănite, îi făcea să plângă împreună pe deţinuţi şi temnicieri. Astăzi, însă, voi lăsa la o parte lucrurile serioase din viaţa cernăuţeană a studentului-teolog, al cărui suflet a stat la temelia societăţii „Arboroasa” a studenţimei române din Cernăuţi. Răsfoiesc cartea „Puneţi un pahar cu vin şi pentru mine”, oprindu-mă la câteva zile din februarie 1879, însemnate în carnetul zilnic, zile în care îl găsim pe genialul compozitor ca un tânăr obişnuit, puţin dezordonat, cu prieteni zvăpăiaţi ca şi el, hoinărind pe străzi, căutând pe cineva „care ne-ar plăti un rachiu” – trudă zădarnică, aşa cum se întâmplă de obicei, în zilele oricărei studenţii.
Cine a trecut prin studenţie, mai ales departe de casă şi supravegherea părinţilor, va citi cu savoare aceste însemnări, retrăind propriile amintiri:
LUNI 10 FAUR. Dimineaţa, la cursuri, la Supan; de acolo, mersei la Morariu. Era şi Pridie acolo; luarăm prânzul la Morariu. La masă, ni s-a adus vin, de-am chilit (pilit, chefuit) şi petrecut până la 6 şi 1/2 seara. De acolo, mersem tustrei la Kronprinz, fiindcă l-am comandat încolo pe Grigori (Vindereu), care, din întâmplare, petrecea la Cernăuţi. La Prinţul clironom ne întrolocarăm o mulţime. Grigori (Vindereu) cânta de pierit, iar noi chilirăm cât ce-a încăput! La ora 5, ne împrăştiarăm.
MARŢI, 11 FAUR 1879. Am o cumplită mahmureală; ies în oraş, dejunez cu Onciul, la Augustinovici; merg acasă, dorm niţel. După amiază, merg la Mandicevschi. Facem muzică, cu Filia, până la ora 6. Astăzi e «Mare-Serată» la Grigoruţă Hacman; şi eu era să merg încolo, dar n-am frac; deci la culcat!
JOI, 13 FAUR 1879. Onciul vine dimineaţa la mine şi punem unele la cale. Mă duc la Lesehalle şi, de acolo, la (Vasile) Morariu. Pridie e acolo. Apoi, vine lunganul de Gribovschi şi aduce ştirea că s-a logodit, azi dimineaţă, cu D-ra Ilasievici. Uraaa!… Plec cu dânsul. După amiază, iarăşi muzică la Mandicevschi.
DUMINICĂ, 16 FAUR. Schorsch doarme până târziu. Mă scol, scriu o scrisoare acasă şi una lui Morariu. Apoi, mă duc în oraş, îl întâlnesc pe vechiul camarad de temniţă Orest Popescu, merg niţel la Seminar, la Tit (Constantinovici) şi Voevidca, apoi pornesc cu Ilarion Onciul în căutarea cuiva care ne-ar plăti un rachiu. Trudă zadarnică. În fine, Ilarion se decide şi plăteşte, la Augusti, o gustărică pe datorie…
Aşa am umblat prin Cernăuţi cu micile bucurii ale lui Ciprian Porumbescu, doar câteva zile din acest februarie. Anul abia a început, mai sunt multe înainte…
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii