Cocuţa Conachi – o vajnică unionistă

Cocuţa Conachi a fost o femeie celebră a timpurilor sale, pe nedrept uitată şi parcă exclusă voit din paginile istoriei noastre. Ea a avut o contribuţie extraordinară, alături de Costache Negri, Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi ceilalţi patrioţi, în realizarea Unirii de la 1859.

Cocuţa Conachi a dezvăluit cu mult curaj regimul de teroare instaurat de soţul ei, caimacanul Nicolae Vogoride, care prin acţiunile sale a căutat să zădărnicească Unirea. După cum este cunoscut, caimacanul Nicolae Vogoride, ,,Satrapul de înaltă clasă”, cum îl numeşte Costache Negri într-o scrisoare către M. Kogălniceanu, interzisese gazetele favorabile Unirii şi întrunirile politice, făcând destituiri din funcţii şi arestări masive, falsificând listele electorale şi alegerile din iulie 1857.

Memorabilă a rămas până în zilele noastre scrisoarea Cocuţei Conachi, retrasă în Ţigăneştii Tecuciului şi trimisă soţului ei, Nicolae Vogoride, aflat la Iaşi, pe când îndeplinea funcţia de caimacan: ,,Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea pe care ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea ce ai făcut-o din averea mea, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul meu, faţă de ţara care trebuie să devină şi a d-tale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aş putea printr-un divorţ să te aşez din nou pe paiele de pe care te-am ridicat. Vezi dacă-ţi place mai bine această perspectivă, promisiunilor pe care ţi le fac turcii! Pentru moment, îţi cer darea afară a ministrului de interne Costin Catargi, «călăul ţării», şi repunerea în drepturi a protopopului Gheorghe Dimitriu (tatăl viitorului scriitor Calistrat Hogaş), şi numai atunci mă voi întoarce la dumneata!”.

Conţinutul acestei scrisori este raportat de consulul Franţei Victor Place, ministrul său de externe la Paris, contelui Walewski. Aşadar, conţinutul acestei scrisori ,,a trecut de la Ţigăneşti la Iaşi, de la Iaşi la Paris, şi de aici în istorie”.

Dar demersurile Cocuţei Conachi în sprijinirea Unirii nu se opresc aici. Ea este cea care a avut o contribuţie la sustragerea acelor hârtii particulare care divulgau toate uneltirile caimacanului şi ale susţinătorilor săi, printre care Nicolae Istrati de la Rotopăneşti, Nicolae Cantacuzino (Canta) de la Horodniceni şi episcopul de Huşi Meletie Istrati, în vederea împiedicării actului cel mai mare al Unirii.

În orice caz, scrisorile sustrase de Cocuţa Conachi au ajuns imediat în mâna patrioţilor moldoveni, care le-au adus la cunoştinţa puterilor garante şi a opiniei publice internaţionale prin publicarea lor în organul emigraţiei de la Bruxelles, ,,L’Etoile du Danube”, schimbând radical şansele partidei unioniste care va înfăptui unirea Moldovei cu ara Românească la 24 ianuarie 1859.

Cititorul se poate întreba: Cine a fost Cocuţa Conachi?

Cocuţa Conachi s-a născut la 17 august 1828, fiind înregistrată în actele de botez cu prenumele de Ecaterina (fiind alintată cu prenumele de Catinca, Cocuţa). Ea a fost fiica marelui boier Costache Conachi ,,poetul din livada de la Ţigăneşti”, cum atât de fericit l-a numit istoricul Al. Papadopol Calimah, şi a Smarandei Negri, fosta soţie a lui Petrache Negri, mort în 1823, se pare de ciumă, şi mamă a cinci copii, printre care şi a viitorului revoluţionar democrat Costache Negri.

Smaranda, mama Cocuţei, încetează din viaţă la 12 octombrie 1831, pe când fiica sa avea 3 ani, iar Costache Conachi, bunul său părinte, îi va ţine loc şi de mamă.

De la mama sa Cocuţa Conachi moşteneşte o mare avere dar şi simţământul dragostei de ţară. Corelat cu înalta poziţie socială dobândită şi cu atitudinea faţă de evenimentele politice ale vremii, patriotismul ei va străluci în una din cele mai frumoase pagini din istoria ţării noastre.

La 17 ani Cocuţa Conachi se căsătoreşte cu Nicolae Vogoride, fiul fostului caimacan de la 1821 Ştefan Vogoride. Nunta are loc la Ţigăneşti, unde participă marii boieri ai ţării, în frunte cu domnitorul Mihail Sturdza.

Căsătoria celor doi a împărţit boierimea moldoveană în două grupuri: grupul celor care s-au opus acestei căsătorii, având în frunte pe Elena Negri, sora vitregă a Cocuţei, şi pe V. Alecsandri, care a compus poezia ,,Tzélébiade” ce putea fi cântată pe o arie din ,,Fra Diavolo”, în care ridiculiza pe aspirantul la mâna fetei lui Conachi şi grupul celor ce erau de acord cu această căsătorie, se înţelege cei legaţi prin interese de familia Vogoride.

Căsătoria Cocuţei cu Neculai Vogoride nu a fost rezultatul unei afecţiuni a celor doi, de aceea nu a durat decât 15 ani.

Disensiunile dintre Nicolae şi Cocuţa vor ieşi deseori la iveală, mai cu seamă în acele momente tensionate când destinele ţării cereau simţiri patriotice curate.

Aderenţa ei la idealurile unioniste a avut un rol extrem de important în dejucarea planurilor soţului său devenit locţiitor de domn în preajma unirii principatelor şi prim candidat la ocuparea tronului Moldovei cu sprijinul Turciei şi al Austriei.

Divorţul celor doi soţi se săvârşeşte în cursul anului 1860. Domnitorul Cuza, care a avut-o amantă pe Cocuţa, l-a iertat repede pe fostul caimacan şi i-a încuviinţat revenirea în ţară, unde se stinge din viaţă în 1864, în camera unui hotel din Bucureşti.

Din căsătoria Cocuţei cu Nicolae Vogoride au rezultat patru copii: Emanuel, Maria, Lucia şi Constantin, care nu au fost prea încântaţi de reputaţia lăsată moştenire de tatăl lor. Emanuel se va căsători cu contesa Puy-Segur şi va încerca să se afirme pe plan politic candidând într-o vreme la tronul Bulgariei (familia Vogorizilor era de origine bulgară). Maria s-a căsătorit cu un conte de Roma, iar Lucia, după ce a eşuat în prima căsătorie cu Nicolae Rosetti-Roznovanu, se căsătoreşte cu Dimitrie Greceanu.

În ceea ce o priveşte pe Cocuţa, ea se va recăsători la 33 de ani cu Emmanuel Ruspoli, principe de Paggia-Suazo, senator şi sinodic al Romei. A fost această a doua căsătorie mai fericită? Se pare că da, deşi mărturisirile în acest sens sunt puţine. Cocuţa a murit însă repede, în februarie 1870, din cauza unei căzături de pe cal. Căzătura i-a fost fatală. Movila unde s-a petrecut drama poartă şi astăzi numele Cocuţei.

Rămăşiţele pământeşti ale Cocuţei vor fi depuse în ctitoria familiei din Ţigăneştii Tecuciului alături de ale tatălui său, Costache Conachi.

Din căsătoria Cocuţei Conachi cu Emmanuel Ruspoli au rezultat trei copii: Maria, Caterina şi Marquerite Ruspoli.

Împărţirea averii între copiii Cocuţei a dus la mari rivalităţi între urmaşii din spiţa Vogoride şi cei din spiţa Ruspoli.

Până la urmă imensa moşie a fost scoasă la vânzare. Cumpărători au fost prefectul Tache Anastasiu şi un oarecare Anton Cincu. Neavând moştenitori, Tache Anastasiu, care devenise şi proprietarul conacului de la Ţigăneşti, a donat prin testament partea sa de moşie Academiei Române, cu condiţia de a se înfiinţa aici o şcoală de agricultură, cunoscută mai târziu sub numele de ,,Academia de la Ţigăneşti”.

Şi uite aşa s-a sfârşit povestea Cocuţei Conachi din Ţigăneştii Tecuciului!

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: