Pensiile, facturile, mâncarea şi frustrarea

Într-o vreme urmăream cele câteva televiziuni de informaţie pentru a afla ce se mai întâmplă în ţară şi în lume, dar am observat că de câteva luni nu se mai petrece nimic în România demn de dat la buletinele de ştiri în afară de frustrarea politicienilor din toate partidele că nu se pot lăuda cu creşterea pensiilor „ca afară“ şi cu reducerea costului facturilor la întreţinere. De scumpirea alimentelor, a carburanţilor şi a altora, numai bocete şi scâncete. Zi şi noapte defilează pe ecrane năpăstuiţii sorţii cu pensii şi venituri mici, alături de foşti activişti sindicali, adică politici! şi PCR care alimentează după puterile lor alte frustrări, acelea ale unei mari părţi a populaţiei rămase pe dinafara reformelor şi a avantajelor generate de calitatea de membru al Uniunii Europene.

Nimeni nu mai recunoaşte, nici nu-şi mai aminteşte că pensia mică e rezultatul muncii prestate cu ani în urmă, munci cu slabe calificări sau fără, iar în cazuri mai grave, la privat, unde s-au mulţumit cu ce primeau în mână fără să contribuie cu nimic la fondul de pensii. Nimeni nu i-a oprit să se califice, să caute servicii, locuri de muncă mai bănoase! N-au făcut-o, iar acum vin cu mâna întinsă la statul salvator, la guvern şi autorităţi locale care „trebuie să le dea“.

Cum a ajuns mândrul locuitor al patriei să cerşească îndurarea de la stat? Că pe vremuri, din cât mi-aduc aminte, ţăranul îşi cultiva pământul cu de toate, punea în hambar, în fânărie şi în beci, aducea lemne din pădure în schimbul cărora presta 6 zile de corvoadă la curăţat uscăturile, putregaiurile, la reparat drumurile forestiere, iar apoi trei luni se îngrijea ca totul să meargă bine şi să treacă iarna cu poveşti la gura sobei. Unde vuia focul odată cu vatalele stativelor, iar Moş Crăciun, ursul şi capra le băteau la uşă.

Acum toţi privesc la televizor ca la mana cerească şi aşteaptă ca guvernul să le mărească ajutoarele, să le dea pensii şi salarii mai mari, „după nevoi“, cum ziceau tovarăşii, iar guvernanţii şi liderii politici promit, promit, că doar promisiunile nu costă, ba chiar aduc voturi.

Ei, bine, promisiunea creşterii pensiilor şi a ajutoarelor s-a adeverit, tuturor pensionarilor mărindu-li-se sumele primite cu 12,5%, iar celor cu pensii sub trei mii de lei, cu câteva sute de lei în plus. Ba chiar au crescut şi alocaţiile celor mici.

Dar degeaba, inflamaţia publică a devenit abces plin de puroi şi nu cedează la tratamentul guvernamental: plânsul la televizor continuă şi mai abraş. Oricum ar da-o guvernul, nicicum nu e bine: dacă au crescut pensiile nu e bine fiindcă au crescut prea puţin şi inflaţia le va spulbera câştigul, facturile şi alimentele din nou se vor scumpi, iar păgubaşi vor fi tot cei săraci, căci pe ei îi loveşte criza. Ei duc greul ţării. Pe deasupra, mai vine şi Crăciunul şi nu au ce le pune copiilor pe masă.

Pentru unii lideri politici nu e bine că e criză şi nu sunt bani, iar cei din Opoziţie ar fi vrut şi mai mult, dar duşmanii poporului nu şi nu. Pentru alţii, că nu erau ei, competenţii, la butoane sau că guvernanţii habar n-au să „conducă ţara“, că îi doare în cot de necazurile sărăcenilor… Numai guvernant să nu fii!

Aşadar frustrări peste frustrări, strigăte de durere şi bocete, asta ne vând televiziunile de o bucată de vreme, ca şi cum am fi ajuns o ţară de pensionari şi cerşetori, or lucrurile nu stau deloc aşa: românii au cele mai multe apartamente proprietate personală pe cap de locuitor din Europa, şomajul e de râs (sau de plâns) că stă tot la aceleaşi cifre de ani buni, semn că cine n-are chef de muncă nu are şi gata. Creştere economică între cele mai înalte din UE avem, dar ni-e ruşine să recunoaştem, nivelul nostru de trai l-a depăşit pe acela al grecilor şi al altora, iar bucureştenii trăiesc mai bine decât madrilenii şi au mai scumpe maşini decât berlinezii şi vienezii…

N-am văzut nici un singur moderator de talk-show-uri televizate să-i mai tragă de mânecă pe plângăcioşi, nici un mare expert, specialist să le mai zică adevărul în faţă, mulţumindu-se să o lălăiască şi ei în acelaşi ton. Se tem ca nu cumva partidele lor să piardă voturi, dar n-ar recunoaşte-o să-i pici cu lumânarea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: