Fără şină?!

For decizional, Camera Deputaţilor a adoptat, cu un singur vot împotrivă (ca să vezi unitate de viziune!) Legea privind simplificarea accesului populaţiei la serviciile publice. Aşa-zisa lege a eradicării din şi dintre instituţii a dosarului cu şină, a hârtiilor, parafelor etc., despre care se vorbeşte de prin 2016 toamna. D-apoi se va vedea mai pe urmă, într-o nu ştim care toamnă şi habar n-avem care instituţii cum se va trece de la hârtia teoretică a legii (ori, mă rog, documentul postat online) la practica care de regulă ne ucide. Dac-or merge transformările imaginate ca pe şine sau se vor bloca pe la intersecţii. Dacă documentele se vor plimba între structuri şi birouri cu viteza internetului de viteză, ajutate de programe care

se mai strică din când în când, ori dacă nu cumva, spre maxima simplificare şi ajutorarea cetăţeanului, în câte un serviciu va trebui înfiinţat şi un post nou (are şefu’ un nepot care nu vrea să lucreze pe minim la privat şi pace!) de servant la scanner şi copiator, care să treacă el hârtia veche din real în noul virtual, pentru ca apoi tot el (sau un altul?) s-o trimită printr-un simplu click colegului de birou, care competent să decidă de nu cumva „clientul” trebuie să vină şi săptămâna viitoare, cu o altă hârtie… În caz că o asemenea ultimă probabilitate provine dintr-un pesimism adânc înrădăcinat şi nejustificat astăzi, în epocă de mari elanuri şi prefaceri, cu maximă bucurie vom aprecia situaţiile în care, realmente, dosarul cu şină va deveni obiect de muzeu. Fără să fie înlocuit cu dosarul fără şină, adică dosarul-plic, ori, mai rău, doar cu plicul.