Interviu cu profesor MARA PERŢA, formator al Asociaţiei Române de Dezbatere, Oratorie şi Retorică (ARDOR)
– Sunteţi formator, trainer, instructor şi arbitru de debate, profesor de română. Când v-aţi stabilit în Rădăuţi şi ce impact a avut asupra dumneavoastră stabilirea aici?
– Îmi place să spun despre mine că sunt maramureşeancă strămutată în Bucovina de mai bine de un deceniu şi jumătate, aşadar am plecat dintr-un loc mirific într-altul la fel de frumos. Trecerea mi-a fost lină, pentru că meseria pe care am ales s-o fac, aceea de profesor, m-a pus mereu în faţa unor tineri la fel de dornici de a aduna tot ce-i mai bun în devenirea lor, fie că au fost ei din Maramureş sau din Bucovina.
– Cum aţi fost atrasă de arta dezbaterilor?
– Mereu am fost un om deschis spre nou şi am răspuns oricărei provocări care mi s-a ivit în cale. În acest context, în momentul în care, cu peste un deceniu în urmă, am primit invitaţia de la Asociaţia Română de Dezbatere, Oratorie şi Retorică (ARDOR) de a mă alătura unei comunităţi deja formate, n-am stat pe gânduri şi am acceptat, în ciuda faptului că nu ştiam mai nimic despre fenomenul dezbaterilor academice. Şi ce întâmplare minunată a fost aceasta pentru mine! A fost un loc în care m-am simţit „acasă”, în care am simţit că pot să primesc şi să dau în aceeaşi măsură. Să primesc de la cei care deja bătuseră această cale a dezbaterilor şi să dau tinerilor din jurul meu „chei” care să-i ajute să gândească orientat spre rezolvarea de probleme, fără părtinire şi preconcepţii, să facă alegeri conştiente, să urmeze o structură logică atunci când îşi prezintă şi îşi susţin ideile, să aibă curajul să-şi spună deschis şi argumentat părerea.
– Vorbiţi-ne despre educaţia non-formală…
– Lumea este într-o evoluţie fulminantă, cu care sistemului educaţional românesc îi este greu să ţină pasul. Elevii, tinerii în general, au nevoi cărora şcoala, aşa cum este ea azi, nu poate să le răspundă. Provocări contemporane, cum ar fi implicarea civică, educaţia media, cetăţenia democratică, public speaking, gândire critică, managementul timpului, al stresului sau cel financiar etc., aproape că nu-şi găsesc loc printre capitolele disciplinelor clasice de învăţământ, iar educaţia formală nu poate răspunde, prin forţe exclusiv proprii, acestor provocări. Soluţia, în acest caz, este educaţia nonformală.
Beneficiile acestui tip de educaţie sunt multe şi importante, în condiţiile în care de ani de zile se vorbeşte de învăţarea pe tot parcursul vieţii. Unul dintre acestea, pentru mine, este acela că, în activităţi nonformale, îmi cunosc şi descopăr elevii mai bine decât aş face-o vreodată în clasicele ore de curs. Neîngrădiţi de cadranele orarului, ale sălii de clasă, ale evaluării sau ale manualului, tinerii se dezvăluie aşa cum sunt ei, adevăraţi, curajoşi şi dezinvolţi, dându-mi astfel prilejul să-i văd dincolo de o imagine fabricată şi modelată după nişte exigenţe stabilite de profesori, părinţi sau sistem educaţional. De multe ori, după o activitate nonformală desfăşurată cu tinerii, fie ei elevii mei sau nu, mă întreb cine de la cine a învăţat mai mult, ei de la mine sau eu de la ei. Şi asta se întâmplă pentru că mereu mai e câte ceva de ştiut, de învăţat, de descoperit, de exersat, de schimbat, de îmbunătăţit.
– Care sunt proiectele care v-au adus cele mai mari satisfacţii?
Despre bucuriile pe care mi le-au adus proiectele mele aş putea să vorbesc zile întregi şi mi-e greu să spun care-mi sunt cele mai dragi. Ştiţi cum se spune: satisfacţiile recente sunt cele mai mari!
Unul dintre proiectele care mă bucură în fiecare zi este Asociaţia Tinerilor Responsabili (ASTRE), un ONG pe care l-am înfiinţat tocmai din nevoia de a acoperi lacunele pe care n-am reuşit să le acopăr prin educaţia formală. Unul dintre aceste neajunsuri este deschiderea tinerilor spre valorile europene, o înţelegere mai bună a spaţiului european, relaţionarea cu tineri din alte ţări. În acest sens, am încercat să-i implic atât pe elevii şi pe colegii mei profesori, cât şi alţi tineri cu care am lucrat de-a lungul anilor, în mobilităţi internaţionale din cadrul programului european Erasmus+. Astfel, începând din martie anul acesta, elevi, studenţi, profesori şi lucrători de tineret cu care ASTRE colaborează, au participat la schimburi de tineri şi cursuri de formare pentru lucrătorii de tineret în Italia, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Polonia şi Belgia, pe teme diverse ca: educaţie ecologică, educaţie democratică, educaţie antreprenorială, antidiscriminare, dezvoltare personală etc. Iată, deci, că educaţia nonformală, atât de dragă mie, a depăşit graniţele, creând, astfel, noi contexte de învăţare şi dezvoltând competenţe pe care învăţământul formal nu le dezvoltă.
Un alt proiect drag sufletului meu este cel al şcolilor de vară şi de iarnă organizate cu tinerii din judeţul Suceava. Una dintre activităţile de acest fel cu un impact foarte mare a fost cea de la sfârşitul lui august 2021 când am accesat fonduri de la Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Suceava şi am reuşit astfel să organizăm la mare, sub sloganul „Tânărul de azi, adultul de mâine”, o şcoală de vară la care au participat 38 de elevi şi studenţi din zona Rădăuţiului, tineri cu realizări notabile care, mare parte din ei, nu văzuseră niciodată marea.
– V-am ascultat vorbind despre tainele debate-ului. Aţi putea vorbi în câteva fraze (atât cât ne permite spaţiul tipărit, desigur)despre aceste taine?
– În contextul în care lumea este tot mai mult invadată de fenomene nedorite ca fake news, hate speech, bullying, echo chambers, manipulare etc., debate-ul îi face pe cei care îl practică să „gândească de capul lor” şi să nu se lase manipulaţi şi furaţi de „fetele morgane” tot mai numeroase azi.
Dezbaterile academice îl „înarmează” pe cel care practică acest sport al minţii cu o voce clară şi sigură, cu tehnici de căutare şi selectare a unor informaţii relevante, cu capacitatea de a-l înţelege pe cel ale cărui opinii nu le împărtăşeşte, îl învaţă că merită să discuţi cu persoanele care nu sunt de acord cu tine, folosind idei şi argumente oneste.
Practicând debate-ul, tânărul învaţă să pună şi să-şi pună întrebări, să se îndoiască şi să se informeze, să discearnă şi să selecteze, să-şi formeze o opinie pe care, mai apoi, să şi-o exprime în mod elegant şi civilizat.
În contextul în care trăim într-o societate în care cuvântul „dezbatere” ne duce cu gândul la discuţii în contradictoriu, ceartă, lipsă de acord şi discursuri paralele, dezbaterile academice duc la formarea unei culturi a dialogului, la o abordare constructivă a diferenţelor de opinii şi, nu în ultimul rând, la o schimbare a dialogului de monologuri într-o comunicare reală.
– Care este prioritatea dumneavoastră în perioada care urmează?
– Că tot am vorbit despre dezbateri, una din priorităţile mele este înfiinţarea unui club de debate la colegiul la care lucrez – Colegiul Tehnic Rădăuţi. Contextul pandemic a „obligat” dezbaterile academice să treacă în spaţiul online, şi astfel bucuria unei confruntări de opinii faţă în faţă a dispărut. Acum, încet-încet mişcarea de debate reînvie şi, în acest context, îmi doresc tare mult să-i adun într-un club pe elevii mei dornici să „gândească de capul lor”.
De asemenea, îmi doresc şi sper să reuşesc în lunile următoare, să accesez fonduri care să-mi permită să organizez o „Şcoală a democraţiei” pentru liceenii din Rădăuţi în cadrul căreia ei să-şi formeze comportamente proactive în ceea ce priveşte implicarea în procesul democratic, în luarea deciziilor şi implicarea civică. Eu cred că tinerii încă nu sunt conştienţi de puterea pe care o au şi de forţa vocii lor, şi îmi doresc să-i pot ajută să descopere lucrurile acestea!
– Ce vă doriţi pentru dumneavoastră şi numai pentru dumneavoastră?
– Unul dintre principiile după care mă ghidez în viaţă este următorul: dacă cineva înaintea mea a făcut un lucru omeneşte posibil, atunci pot să-l fac şi eu! Aşadar, îmi doresc timp pentru a face tot ce ştiu că pot face, îmi doresc în jur oameni deschişi la minte, îmi doresc să găsesc motive să zâmbesc în fiecare zi. Îmi doresc să-mi fie bine pentru că, astfel, voi putea să dau şi celorlalţi din binele meu!
Consemnează
MĂLINA ANIŢOAEI
Comentarii