Beculeţul lui Pavlov

…Zice-se că atunci când dr. Ivan Pavlov aprindea beculeţul, căţelului său i se declanşa „reflexul condiţional”: începea a saliva şi alerga să mănânce ce stăpânul îi puse în farfurie. Ulterior, era suficient ca stăpânul să a prindă beculeţul ca, salivând (pare-se că şi dând din coadă!), căţelul să vrea să înfulece chiar şi dacă n-avea ce. Saliva de geaba…

Povestioara de mai sus n-are nicio legătură cu faptul că sucevenii devin, graţie municipalităţii, beneficiarii unei plase ornamentale cu beculeţe, deşi, dacă am priceput-o co rect, ideea e să se bucure, să alerge în centrul urbei, să(-şi) facă poze pe care apoi să le urce pe reţelele de socializare. Iar în acest chip ei şi Suceava lor să se vadă chiar de la cele mai mari distanţe, eventual molipsindu-i şi pe alţii – din Bucovina, din ţară şi de peste hotarele ei –, să vină pe centru, să stea cu ochii în beculeţe şi să le pozeze. Aşa cum, de altfel, aiurea se întâmplă de mult timp; Roma are Colosseum, Parisul are Turn Eiffel, Barcelona are Sagrada Familia…, asta doar aşa, ca să dau câteva exemple foarte cunoscute şi fără nicio legătură cu Suceava.

Ce e drept e drept. Până acum, oraşul era lipsit de umbreluţe multicolore (ca cele de la Rădăuţi), de reţea de beculeţe ori de alte minuni asemenea. Nici roată panoramică nu are deocamdată. Dar uite cum, cu o idee sclipitoare şi o investiţie foarte mică, se pot produce efecte mari, ca şi garantate!