Lapte cu mere

Cică lapte cu mere nu mere. Dar uite că nici lapte, nici mere, nici de altele… Motiv de punctual-exclamativă grijă politico-administrativă, acum, la miez de toamnă, şi pentru lapte, şi pentru mere, poate că şi pentru altele… În ajutorul/beneficiul cui?! Poate că unii vor vedea, vor afla. În curând sau în prag de alegeri sau mai după, sănătate să fie, s-ajungem cât mai mulţi până acolo. Cel puţin unul ca mine, pe care viermele mă roade să mă exprim (plus ajutorul/beneficiul că deocamdată am şi unde), trebuie să declar pe proprie răspundere că, într-un supermarket, am fost silit (pur şi simplu de împrejurări!) să aleg un pachet de unt mai ieftin, polonez, în detrimentul câtorva româneşti, cu câţiva lei mai scumpe. Şi că, într-un alt supermarket, am fost silit să aleg între cele mere româneşti (mai scumpe şi pare-se că, natural, nesortate) şi cele… din fostul regat cu care ne învecinam pe vremea lui Ştefan. Patriot să fi fost (deşi inclusiv mie mi s-au scumpit, în valuri, tiparul, hârtia, curentul, gazele etc.), merea să le cumpăr pe alea româneşti, ce arătau să fi fost culese de pe sub măr, nu din măr. Dar nepatriot ce sunt silit să fiu (din cauză de împrejurări), le-am cumpărat pe celelalte, despre care pe urmă aflu din presă că-s venite în magazinele noastre la preţ sub cel de producţie, plus că-s şi mai rele la gust (mde, sunt alte soiuri!). Însă vă rog să mă credeţi că-s din fire mlădios ca mărul tânăr şi alb la suflet ca laptele din Bucovina pe care-l cumpăr sub mărci de Ardeal. Aşadar îmi dau voie să mă schimb chiar de mâine dacă împrejurările îmi vor fi şi mie prielnice, căci încă mai crde în minuni. Vorba poetului (Mircea Cărtărescu): scânteie de om ce-s, aş fi în stare să iubesc şi o strecurătoare de supă din casa unui contabil din Pomerania!