Din casa fraţilor

Mereu sângerânde, rănile trecutului nu ne lasă să uităm, dar nici să iertăm!

> Încă un monument al durerii şi-a înălţat sfinţii sub cer şi pe pământ românesc > La Roşa Stânca, Cernăuţi, a fost sfinţită noua troiţă, ridicată în memoria martirilor neamului românesc

O lumânare plânge în neuitare la altarul de jertfă al neamului românesc din Bucovina răpită, cedată şi înstrăinată! La Roşa Stâncă, Cernăuţi, a fost sfinţit noul monument înălţat în memoria martirilor neamului românesc, martirizaţi în anii „eliberării” provinciei româneşti de către iscoadele bolşevice. Mereu sângerânde, rănile trecutului nu ne lasă să uităm, dar nici să iertăm! Or, aproape că nu există familie în Bucovina răpită care să nu fi suferit de pe urma „eliberării”. Sunt încă vii rănile trecutului, care sângerează cu ororile dureroaselor amintiri. Noi, românii, am avut aceeaşi soartă precum ucrainenii în prezent. Am suferit mult, trecând prin acelaşi calvar al deportărilor şi altor atrocităţi instaurate pe pământul nostru de un regim barbar, totalitar. Despre „raiul” adus de „eliberatorii” ruşi în 1940-1941, 1944…, despre infernul în care au murit atâţia români fără nicio vină s-au scris atâtea cărţi. Însă lacrimile durerii, suferinţele, dacă ar fi adunate, n-ar încăpea în ele, ar inunda lumea întreagă. E dureros de trist ce se întâmplă în prezent în Ucraina. La fel am suferit şi noi, românii, băştinaşi de veacuri pe aceste meleaguri ştefaniene şi încă suferim, încă ni se mai face o nedreptate, când ni se închide o şcoală, când se reduc orele la română…

Or, de la patruzeci încoace nu mai suntem cine am fost, cine au fost buneii, străbuneii noştri şi chiar părinţii. Cei mai destoinici români, după „eliberare”, au fost duşi în neagră străinătate ca să li se piardă urma, venind alte neamuri şi stabilindu-se pe pământul nostru strămoşesc, simţindu-se stăpâni în toată legea. Am suferit mult şi încă suferim, când ni se face o nedreptate, precum în prezent, suntem văduviţi încetul cu încetul şi de Suflet – Limba Română, graiul stră-strămoşilor noştri.

La Roşa, veche vatră românească – mărturie sunt pietrele cetăţii Ţeţina, cea mai frumoasă parte din trupul Cernăuţiului, unde rănile trecutului sângerează dureros, cel mai temeinic ocrotitor şi perpetuator al fiinţei naţionale este Credinţa strămoşească ortodoxă – Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Gavriil şi Mihail, care-i ajută pe românii din această frumoasă parte de Ţară să-şi păstreze ce este al lor de la Dumnezeu, să se roage în limba strămoşilor, în limba română. Doar dangătele clopotelor acestui impunător locaş de cult îi mai susţine pe români în procesul înstrăinării odraslele de limba mamei.

Pentru a păstra vie memoria martirilor, aceşti moştenitori ai identităţii naţionale, cu 30 de ani în urmă, în octombrie 1992, au înălţat spre veşnică amintire un monument simbolic al eroilor neamului, crucificaţi pe crucea Golgotei de un regim barbar şi asupritor. De atunci şi până azi, la altarul de jertfă al neamului nu se sting lumânările, pelerinajele şi parastasele fiind organizate cu sprijinul Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina.

Comemoraţi în fiecare toamnă în octombrie, când Acoperământul Maicii Domnului se aşterne cu durerile trecutului, românii din Roşa s-au adunat în acest sfârşit de septembrie la sfinţirea noului monument care păstrează vie memoria românilor martirizaţi în 1940-1945 din Roşa, Roşa Stânca şi Ţeţina, decedaţi în neagră străinătate în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, monument înălţat din iniţiativa Societăţii „Golgota” prin osârdia preşedintelui Vasile Răuţ, a generoasei şi evlavioasei doamne Stela Cerchez-Leontie, cu sprijinul soţului Mihai Bordian.

90 de martiri – care s-au întors acasă doar prin numele gravate în piatra de pe cruce – au avut parte de o frumoasă şi înălţătoare slujbă de pomenire, oficiată de un sobor de feţe bisericeşti în frunte cu Sfinţia Sa Nichita, secretarul Mitropoliei Cernăuţiului şi Bucovinei, părintele paroh Ioan Blaga, Vasile Molodeanov, Cristofor Gabor, părintele Carp din Cernăuţi.

Ne-ar fi povara durerii mai grea şi sufletul nealinat dacă n-am ştie că aici, la Cernăuţi, alături de inima românilor înstrăinaţi, bate o inimă de Mamă – inima Patriei noastre istorice, prin sprijinul şi ajutorul acordat românilor de Consulatul General al României la Cernăuţi, diplomaţii români împărtăşind cu noi toate bucuriile şi durerile. Cu un superb coş de flori tricolore şi pioase mesaje au fost prezenţi Excelenţa Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, doctor în juridică, şi consilierul diplomatic Florin Stan, doctor în istorie, cu soţia, profesoara Viorica.

Despre genocidul pe care nu putem să-l uităm, nici să-i iertăm pe călăi, au vorbit preotul paroh Ioan Blaga, preşedintele Vasile Răuţ, care a rugat să fie păstrat un minut de reculegere în memoria martirilor deportaţi în neagră străinătate, tuturor eroilor români căzuţi pe câmpurile de luptă, vicepreşedinta Maria Andrieş, care a venit la românii de la Roşa Stânca cu un dar scump de carte românească despre drama românilor din nordul Bucovinei după „eliberare”, tipărită cu binecuvântarea Sfintei Mănăstiri Putna.

Doctorul în filologie Ilie Popescu, preşedintele „Societăţii „Golgota” a românilor din Cernăuţi, supravieţuitor al calvarului stalinist, care a înălţat în satele noastre româneşti 9 cruci ale durerii, a evocat drama familiei sale – tata a fost omorât de sovietici, iar mama cu 8 copii au fost deportaţi în pustiurile Kazahstanului, unde au îndurat foame şi nevoi.

Cu cifre concrete de arhivă a fost operat cercetătorul Petru Grior, relevând momente zguduitoare din neagra zi pentru neamul românesc din Bucovina trunchiată – „eliberarea” din 28 iunie 1940, la 1 iulie au început primele deportări ale „duşmanilor poporului”, demontarea Monumentului Unirii din faţa primăriei Cernăuţiului, redenumirea şcolilor româneşti în „moldoveneşti”.

Referindu-se la drama românilor din Bucovina trunchiată după eliberarea ţinutului de către iscoadele sovietice, Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina, a mulţumit preşedintelui Vasile Răuţ pentru că e un demn continuator al regretatului preşedinte Octavian Bivolaru, păstrează cu sacralitate vie flacăra memoriei eroilor neamului, Consulatului General al României la Cernăuţi în frunte cu Excelenţa Sa, Consulul General, dnei Irina-Loredana Stănculescu, pentru sprijin şi implicare în organizarea manifestărilor, în susţinerea românilor. Maria Timcu, preşedinta filialei din Roşa a Societăţii „Golgota” a mulţumit din partea românilor din Roşa pentru această frumoasă troiţă înălţată în amintirea martirilor, s-a referit la acei români generoşi care au pus bazele primului monument cu cele 74 de nume dantelate în piatră. Dna Elena Vântu-Tărâţeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, a evocat evenimente de comemorare la care era prezent şi regretatul ei soţ, academicianul Vasile Tărâţeanu.

Destoinică fiică a suburbiei cernăuţene Roşa, graţie căreia preşedintele Vasile Răuţ a avut o generoasă susţinătoare în finanţarea acestui important proiect, datorită căruia a fost imortalizată memoria a încă 14 martiri , Stela Cerchez-Leontie, care împreună cu Societatea „Golgota” a contribuit la înălţarea acestui monument simbolic, a mulţumit cucernicilor părinţi pentru frumoasa slujbă, cu durere în suflet amintind că şi bunelul ei are numele gravat pe cruce, decedând de foame la Onega – „mâncau lut galben încălzit cu sfeclă”. Eleva clasei a XI-a a Şcolii din Roşa Sofia Ostafi a recitit poemul „Trenul morţii” – „ încărcat cu tragice destine” – de poetul Vasile Bâcu.

Alături de tinerii urmaşi ai martirilor crucificaţi pe Crucea Golgotei neamului românesc, care au aprins o lumânare în memoria străbuneilor – diaconul Mihai Ştefaniuc, Maria Ştefaniuc cu sora Anastasia, dascălul Iulian Cerchez, de românii de la Roşa care trăiesc în suflet cu amintirea pierderii celor dragi – au fost jurnalişti, lideri de societăţi, profesori.

Masa de pomenire a celor ce nu şi-au mai văzut căsuţele, vatra strămoşească, martirilor care şi-au găsit sfârşitul infernal în gropi comune, fără morminte şi cruci la căpătâi, a fost încărcată cu bucate gustoase pentru saţul sufletelor lor înfometate, prin generozitatea dnei Stela Cerchez-Leontie şi consăteanului său Mihai Grosu, ai căror bunei au murit de foame, ger şi muncă silnică la Onega.

FELICIA NICHITA-TOMA,

„Zorile Bucovinei”, Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: