Cu sânziene, amintiri, citiri şi cărţi la Vasile Lovinescu

 Cu o viaţă nespectaculoasă la vedere, nici pe departe pe măsura celei interioare, intelectuale, Vasile Lovinescu are un destin postum aparte, aproape fericit. Membrii cercului său de studii şi meditaţie tradiţională, „Hyperion”, înfiinţat în anul 1958, în frunte cu Florin Mihăescu şi minunata doamnă Roxana Cristian, l-au urmat la Fălticeni, unde a revenit în 1980, şi continuă să-i fie alături, păstrându-i vie amintirea. Omul, maestrul evocat şi lucrările sale editate, reeditate şi mai ales studiate, i-au preschimbat pe discipoli în convivi la un select banchet spiritual. Nu mulţi scriitori, oameni de cultură români au avut, au parte de o astfel de sinceră, tulburătoare solidaritate intelectuală şi afectivă şi după trecerea la cele veşnice. Cei ce i-au fost apropiaţi au împărtăşit magnetismul personalităţii sale altora, fermecându-i, marcându-i, mai mult, descoperind printre ei urmaşi. Astfel, o găsesc pe dna prof. Eleonora Bulboacă în celebrarea avizată a creaţiei lui Vasile Lovinescu şi acum 20 de ani, în neuitata întâlnire pentru mine a membrilor cercului „Hyperion” şi a simpatizanţilor săi din casa părintească a lui Vasile Lovinescu, Galeria Oamenilor de Seamă Fălticeni de azi, cu Maestrul Ion Irimescu invitat de onoare, cum a fost şi în anul următor, de data aceasta în casa sa, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni. Tot acolo l-au sărbătorit, deoarece toate comemorările unei personalităţi de anvergura lui Vasile Lovinescu sunt sărbători, şi în anii următori, timpul măsurat în distanţă micşorând numărul membrilor „Hyperion”, dar niciodată pe cel al participanţilor, pe scenă şi în sală. Însufleţiţi, iată, îndată va fi un deceniu, de exemplul admirabilei doamne dr. Roxana Cristian, singura dintre membrii „Hyperion” neîmpiedicată, nedescurajată, neînfrântă de acest timp măsurat în distanţă. Şi, cred, sunt convinsă, susţinută de dl Dan Iacob, dar mai ales de dnele prof. Eleonora Bulboacă, Mioara Gafencu şi poate deacum înainte şi de prof. dr. Mihaela Grădinariu, pentru că aşa i-a fost scris încă mult nedesluşitului Vasile Lovinescu să strălucească la acest ceas într-o constelaţie predominant feminină.

Şi pentru că am pomenit de un deceniu, de două, să ne gândim la cele patru care se vor împlini în anul 2024 de la trecerea Maestrului Vasile Lovinescu în altă dimensiune. Şi la omagierea sa în Fălticeni, aşezare atât de mult datoare Lovineştilor şi lovineştienilor. Inclusiv cu o carte care să valorizeze şi astfel întâlnirile din acest spaţiu, sub soarele din miez de iulie, cu Vasile Lovinescu şi cu amintirea sa.

*

Efortului dr. Roxana Cristian de a face drumul lung sub arşiţa lui iulie 2022 de la Bucureşti la Fălticeni şi al prof. Eleonora Bulboacă de a organiza o nouă ediţie a Colocviului „Vasile Lovinescu” în colaborare cu Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” Fălticeni sub egida Primăriei Municipiului Fălticeni, intelectualii fălticeneni i-au răspuns cu o participare pe măsură. Li s-au alăturat, iubitori ai creaţiei misteriosului scriitor şi oameni ai cărţii, şi din alte localităţi: finii dr. Roxana Cristian, medicii Camelia şi Sorin Maximeasa, din Mogoşaia-Bucureşti, ing. Dan Iacob cu soţia, din Piatra Neamţ, farm. Maria Olar, preşedintă, şi Ion Olar, vicepreşedinte, ai Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, prof. Irina Ciobotaru cu trei elevi din clasa a IX-a de la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava – Delia Velnicer, Radu Andrei Gherman şi Matei Clem, ec. Artemiza Ivanciuc, tot de la Suceava, prof. dr. Luminiţa Raveica Ţaran de la Câmpulung Moldovenesc, prof. Ionela Dumitruţ, directoarea Şcolii Râşca, prozatorul Ioan Ţicalo, de asemenea de la Râşca, profesorii Maria şi Neculai Creţu din Mălini. Dar iată şi numele câtorva participanţi din aşezarea natală a lui Vasile Lovinescu, protagonişti obişnuiţi ai vieţii sale culturale: pr. Neculai Apostol cu soţia, farm. Maria Mitocaru, dr. Maria Indrei, dr. Gabriela Hogea, ec. Felicia Naiman, profesorii Magda Vultur, Iuliana Lupu, Felicia Iftime, Cezarina Avădanei, Aglaia Lungu, Otilia Grădinariu, Saveta Vărăreanu, Olimpia Costîn, Carmen Lala, Magda Grigoraş, Valentina Nazarov, Gheorghe Dăscălescu, Ioan Benţa, Sorin Gafencu, jurnalistul Alex Săvescu, iar cu imortalizarea foto a întâlnirii – Marinel Dănilă.

Cu aceeaşi preferinţă pentru ii, care de care mai frumoasă, şi cu tânăra bucurie a revederii – molipsitoare, dr. Roxana Cristian şi prof. Eleonora Bulboacă îi întâmpină pe participanţi în sala spre care se deschide primitoare, din stradă, uşa Bibliotecii Municipale „Eugen Lovinescu” Fălticeni, sală căreia strălucitoarea expoziţie a pictorului Mihail Gavril, Cetăţean de Onoare al Municipiului Fălticeni, îi intensifică aerul sărbătoresc. Flori, zâmbete, îmbrăţişări şi mai ales priviri întârziind asupra cărţilor etalate pe o măsuţă din faţa măsuţelor colocviului: cărţile lui Vasile Lovinescu în diverse ediţii străjuite de proaspătul volum adus de dr. Roxana Cristian, „Jurnal alchimic”, Editura Rosmarin, Bucureşti, 2022, ediţie pe care a revăzut-o, a adăugit-o, a prefaţat-o Domnia Sa.

 Deschide întâlnirea cu povestea acestei cărţi. Ea începe cu amintirea copierii de mână, vreme de doi ani, a caietelor manuscrisului său, ani trăiţi într-o „pură exaltare”, „Visam noaptea ceea ce copiasem ziua”, şi continuă la fel de captivant, cu atât mai mult cu cât dr. Roxana Cristian a identificat, şi ni le arată, semnele începerii şi scrierii unor pagini ale jurnalului la Fălticeni.

Despre „Sânziene. Sfaturi de taină”, despre bătaia noastră la poarta neştiutului cu un fir de sânziană, vorbeşte prof. Mioara Gafencu, venită la întâlnire cu un mănunchi de flori ale Sfântului Ioan Botezătorul încă purtându-şi darul unui subtil parfum. Dar şi despre peregrinajul descinzând din „încrengătura transilvăneană” a familiei, despre peripateticile „taciturnului şi solitarului gânditor”. Şi despre faptul că împărtăşeşte convingerea dr. Roxana Cristian că Mircea Eliade a fost receptat devreme, în timp ce Vasile Lovinescu a rămas multă vreme „marele anonim”.

Şi prof. dr. Mihaela Grădinaru îl consideră pe Vasile Lovinescu o „descoperire târzie, dar nu prea târzie” şi îşi începe comunicarea, pe care şi-a intitulat-o, „Vasile Lovinescu – în căutarea gestului pierdut”, cu o privire care îl cuprinde împreună cu Mircea Eliade, axându-o apoi pe gesturile simbolice, numite de scriitorul fălticenean „flori ale Abisului”, impresii elevate şi atrăgătoare generate de o lectură asemenea.

Urmează un moment interpretativ dedicat de Maria Tanasă prietenei, poetei Nazaria Buga, pentru care s-a păstrat un moment de reculegere în deschiderea colocviului şi pe care mulţi dintre participanţi o ştiu din întâlnirile membrilor Hyperion cu amintirea lui Vasile Lovinescu la Fălticeni. Dumnezeu să o odihnească! Din cele trei cântece despre soarta femeii pregătite pentru colocviu, Maria Tanasă ne dăruieşte doar două, al treilea păstrându-l pentru finalul manifestării.

„Despre natura divină şi simbolistica lovinesciană a unor necuvântoare” este tema excursului prof. Eleonora Bulboacă în scrierile lui Vasile Lovinescu, care pleacă de la constatarea că la Creaţie toate animalele au avut prioritate faţă de om şi că în literatură necuvântătoarele cuvântează, aspect asupra căruia stăruie, alegând trei reprezentări simbolice, calul, câinele şi mielul, pentru a ajunge la concluzia că nu necuvântătoarele vorbesc, ci că omul răscumpărat le înţelege.

Povestea descoperirii lui Vasile Lovinescu spusă de dr. Dan Filimon este ascultată cu atenţie, ca şi convingerea sa privind cunoaşterea tradiţiei ca o formă de lecuire şi recursul la tradiţie ca o posibilă cale de vindecare a unui om, a unui grup, a unui popor. Ea se dovedeşte a fi şi un prilej pentru ca dr. Roxana Cristian să aducă limpeziri asupra înţelesului tradiţiei şi să sugereze, dat fiind că Vasile Lovinescu se citeşte greu, o modalitate de lectură care să-l facă mai accesibil: „lectura homeopatică”, lectura „trează” a câte unui paragraf, meditaţia asupra lui.

Cititoare pe nerăsuflate, într-o săptămână, a „Jurnalului alchimic”, prof. dr. Luminiţa Raveica Ţaran îşi expune impresiile despre cartea care, cum mărturiseşte, i-a căzut pe inimă, începând cu recitarea poeziei „Greieruşa” de Lucian Blaga, ca o cheie de lectură: „Greu e totul, timpul, pasul. /Grea-i purcederea, popasul. /Grele-s pulberea şi duhul, /greu pe umeri chiar văzduhul. /Greul cel mai greu, mai mare /fi-va capătul de cale. /Să mă-mpace cu sfârşitul /cântă-n vatră greieruşa: /Mai uşoară ca viaţa /e cenuşa, e cenuşa.” Crede, continuă cu însufleţire, că Vasile Lovinescu ne propune o ardere de tot, o ontologie.

Dan Iacob emoţionează cu rândurile sale consacrate dr. Roxana Cristian, pe care o evocă însoţindu-l în casa părintească a fraţilor Horia Lovinescu şi Vasile Lovinescu şi suprapunând peste vitrinele şi panourile Galeriei Oamenilor de Seamă de azi întâmplări petrecute aici, obiecte domestice de aici, atât de puternic gravate în amintire ca şi cum nu fraţii ar fi locuit acolo, ci ea, sau ea împreună cu ei.

Sigur că ne era dor de flautul vrăjit al prof. univ. dr. Nicolae Maxim, dar îl vom asculta la viitoarea ediţie a Colocviului „Vasile Lovinescu” de la Fălticeni, când şi Maria Tanasă îi va cânta Doamnei dr. Roxana Cristian şi cea de-a treia piesă din tripticul său muzical. Acum ne bucurăm să-l ascultăm pe prof. Neculai Creţu, de asemenea flautist preţuit şi aplaudat.

Prof. Eleonora Bulboacă pare să păstreze pe chip zâmbetul cu care ne-a urat bun venit, surâsul cu care a ascultat elogiul, în spiritul şăgalnic al epigramei, pe care i l-a compus şi ni l-a declamat soţul, prof. Constantin Bulboacă. Dar simţământul întâlnirii nu uşor pregătite şi atât de frumos reuşite este acela care îi intensifică luminozitatea.

Dr. Roxana Cristian primeşte cu eleganţă felicitări, urări şi scrie negrăbit dedicaţii, plină de consideraţie pentru viitorii cititori ai „Jurnalului alchimic”.

Port şi eu unul la piept împreună cu mesajul tainic adresat spiritului menit să răspundă ca o aleasă melodie alesei sale viori: „Amintirea ca suport al realizării”.

„Aş vrea foarte mult să vă rog – sună dulce, când îndepărtat, când apropiat, glasul Doamnei dr. Roxana Cristian, precum bătaia unui fir de sânziană la poarta neştiutului din sufletul nostru – ca aceste întâlniri să continue. Iar când vă aduceţi aminte de Vasile Lovinescu, să citiţi ceva. Sunt cuvinte care se imprimă, care rămân, pe care le veţi păstra, fie că ştiţi, fie că nu ştiţi, ca ale dumneavoastră”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: