Cercetând o serie de lucrări cum ar fi “Evreii, Dumnezeu şi istoria” a lui Max I. Dimont, “A Hystory of Russia” a lui Bernard Pares, “Istoria medie universală” a lui V. Costăchel şi S. Brezeanu la care se adaugă marele poem filozofic “Ha-Kuzari” al poetului Iehuda Halevi (1075-1141) am putut afla un episod extraordinar din labirintul istoriei evreilor şi a istoriei Rusiei referitor la Regatul Khazar.
Dacă acest episod extraordinar al istoriei medievale n-ar fi autentificat de izvoare istorice scrise, s-ar putea crede că este o pură invenţie.
În secolul VIII, în spaţiul geografic cuprins între M. Caspică, Volga, Don, ţărmul nordic al Mării Negre până în apropierea Niprului se afla Regatul Khazar. “Khazarii au fost războinici de temut ai stepelor, băgând spaima atât în persani şi bizantini, cât şi în ţarii Kievului, care anual trebuiau să reînoiască tratatele de prietenie prin plata unor tributuri exorbitante.”
Cine au fost khazarii care au pus bazele unui regat ce a dominat timp de 250 de ani spaţiul geografic menţionat mai sus?
O populaţie de origine tătară care paradoxal vorbea limba greacă şi practica o religie creştină şi pe jumătate păgână.
În anul 740, în acest imens regat se întâmplă ceva extraordinar: khazarii, la cererea expresă a regelui Bulan, se convertesc la religia iudaică, fără a-şi modifica obiceiurile şi natura lor tătară.
Cum s-a produs această convertire?
În marele poem filozofic “Ha-Kuzari”, inspirat din “Cartea lui Iov”, poetul Iehuda Halevi ne prezintă întâmplarea care l-a determinat pe regele Bulan să ceară supuşilor convertirea la iudaism.
“Regele Bulan, care dorea să găsească o nouă religie, aude un mahomedan certându-se cu un creştin, fiecare apărându-şi religia. Regele devine foarte atent atunci când cei doi certăreţi pomenesc, amândoi, de iudaism, spunând despre religia evreiască că este religia mamă. Drept care, regele Bulan trimite după un cărturar evreu. Acesta îi spune regelui că iudaismul nu este un crez ce i s-a arătat unui singur om, ci un eveniment istoric, şi anume acela când Dumnezeu s-a înfăţişat celor 600.000 de evrei strânşi pe Muntele Sinai pentru a primi Tora. Iudaismul este o religie ce a fost dăruită tuturor dintr-o dată, spuse cărturarul evreu, o religie completă şi definitivă. Evoluţia iudaismului, adaugă cărturarul, este întreţinută nu prin revelaţii mistice succesive pe care le au unii sau alţii dintre credincioşi, ci prin experienţa directă individ-Dumnezeu şi Dumnezeu-individ. Această prezenţă a lui Dumnezeu, continuă cărturarul, poate fi văzută peste tot, dar prezenţa sa invizibilă poate fi găsită doar la Ierusalim – oraşul lui Dumnezeu.”
După convertirea khazarilor la iudaism statul lor a cunoscut o putere şi o influenţă deosebită în această parte de lume. Aproape două secole şi jumătate nu au avut rivali, dominând cu autoritate populaţiile supuse, rechiziţionând trupe, încasând taxe de la cnejii ruşi, luând măsuri represive draconice împotriva celor care se sustrăgeau acestor obligaţii.
Însă, începând cu a doua jumătate a sec. al X-lea, Regatul Khazar trece prin mari frământări sociale, economice şi politice, generate de luptele pentru tron. Aceste frământări vor slăbi considerabil Regatul Khazar, anunţând parcă dispariţia sa, în condiţiile în care pe tronul Rusiei Kievene se urcă Marele Cneaz Sveatoslav (957-972), fiul lui Igor.
Activitatea şi personalitatea lui Sveatoslav sunt bine oglindite atât în “Cronica rusă”, cât şi în izvoarele istorice scrise arabe, persane şi bizantine. Toate la un loc menţionează războaiele purtate de acesta cu bizantinii, bulgarii, polonii, populaţiile din M. Caucaz, precum şi cele cu khazarii.
Cel mai cumplit război purtat de Sveatoslav a fost cel contra khazarilor care a durat nouă ani (960-969). Abia în anul 969, ţarul Sveatoslav i-a învins pe khazari şi le-a anexat teritoriul la Rusia Kieveană.
Din izvoarele istorice scrise aflăm că după această victorie, Sveatoslav, mama sa Olga şi mulţi nobili s-au creştinat, dar ei considerau creştinismul ca fiind o prerogativă a conducătorilor şi nu a mujicilor ruşi care au rămas în continuare păgâni.
Uciderea lui Sveatoslav în regiunea cataractelor Niprului de către pecenegi a permis urcarea pe tronul Rusiei Kievene a lui Vladimir Sveatoslavici (980-1015) care va duce o politică total diferită de a tatălui său.
În relaţiile cu Imperiul Bizantin, Marele Cneaz Vladimir rupe cu linia politică a predecesorilor săi şi acordă ajutor militar împăratului Vasile al II-lea, pentru înăbuşirea unor mişcări aristocratice din imperiu (988). În schimb, Marele Cneaz primeşte mâna porfirogenetei Ana, sora împăratului acceptând totodată convertirea Rusiei Kievene la creştinism în rit ortodox (988-989), eveniment de însemnătate europeană, în urma căruia lumea slavă răsăriteană intră în aria de influenţă politică şi culturală a Constantinopolului.
Drept urmare a convertirii Rusiei Kievene la creştinism, fostul regat iudaic al khazarilor a devenit parte componentă a mamei Rusia, iar poporul său a început să facă semnul crucii după formula ortodoxă rusă Gospodi pomiloi în loc să se închine reverenţios a celui Şema Israel ebraic.
Prof. Constantin Târziu
Comentarii