> In memoriam Ion Aflorei
Pe profesorul Ion Aflorei l-am cunoscut în urmă cu un deceniu, la Izvoarele Sucevei, prin mijlocirea unui prieten comun, pictorul Vasile Hutopilă.
Tocmai participasem la o expoziţie introspectivă a „pictorului huţulilor”.
După care profesorul Aflorei ne-a invitat la frumoasa lui reşedinţă, unde doamna Viorica, fiică a locului, ne-a delectat cu câteva specialităţi.
Ne-am împrietenit, evident, imediat.
Nu numai datorită afinatei preparate după o reţetă locală. Profesorul era un conviv de clasă. Nemţean prin naştere, cu studii ieşene (ne-om fi întâlnit, poate, prin Copou, pe la „Bolta Rece”?…) de geografie, a ajuns, prin repartiţie (aşa era atunci…), în Munţii Bucovinei, în mijlocul unei etnii vechi şi misterioase…
Şi n-a mai plecat. S-a căsătorit cu o localnică, Viorica Mehno, care i-a dăruit două flori superbe, Ana-Maria şi Ioana-Iulia. Iar el a învăţat dialectul local şi a devenit OM al locului. A fost peste trei decenii director de şcoală. A devenit o somitate în vechile îndeletniciri huţule – prelucrarea coarnelor de cerb, obţinerea culorilor naturale din plante, torsul şi ţesutul, încondeierea ouălor.
Ne-am revăzut la lansarea câtorva din cărţile lui, între care „Monografia Izvoarelor”, „cartea de aur” a comunei…
Apoi, lovitura de trăsnet. La 29 mai 2017, la nici 64 de ani, Profesorul ne-a părăsit. A avut o înmormântare impresionantă. Un alt prieten artist, sculptorul Ion Maftei, şi el plecat de mai puţin de un an, i-a dedicat o splendidă troiţă.
Monumentul etern rămâne tot ce a plantat în inimile multor generaţii de elevi. Recent, pe 29 mai 2022, prof. Ion Aflorei a fost comemorat la 5 ani de la retragerea la eterna odihnă. Pe care şi-o petrece în locul care i-a devenit lui, flăcăul de pe plaiurile altui mare „sfătos”, Ion Creangă, tărâm de veşnică şi pioasă pomenire.
Binecuvântată fie-ţi amintirea, Profesore!
PETRU TOMUŢĂ
Comentarii