Dacă prof. Paraschiva Abutnăriţei şi col. (r) Ioan Abutnăriţei au venit tocmai de la Vatra Dornei, iar stavrofora Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, de la Sf. Mănăstire Voroneţ, pentru a lua parte, marţi, 15 martie 2022, la prima manifestare „normală” de la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, la doi ani de la impunerea restricţiilor pandemiei, nu mai vorbim de suceveni! „Normală” a fost termenul folosit cu o uşoară ezitare de managerul acestei instituţii-fanion în activitatea culturală a judeţului Suceava, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş. Deoarece bucuria reîntâlnirii faţă în faţă a fost însoţită şi de momentul de reculegere pentru stingerea din viaţă a celor dintâi tineri cernăuţeni – rude, cunoscuţi, concitadini, consăteni ai prietenilor noştri de dincolo de graniţă -, răpuşi în războiul de lângă noi, şi pentru plecarea la Domnul a Proinstareţei Irina Pântescu de la Sf. Mănăstire Voroneţ.
Ne-am adunat, obişnuiţii manifestărilor literare, culturale organizate sub egida Consiliului Judeţean Suceava-Biblioteca Bucovinei, a mai spus managerul acestei iubite instituţii, graţie Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava şi preşedintei sale, farm. Maria Olar, nume salutat cu aplauze spontane, care i-au adus pe chip preşedintei unda unei emoţii neaşteptate. De aproape 20 de ani, numele său este asociat acestei active şi rodnice fundaţii particulare, numele său de prim-plan, în fapt, în înaintarea sa din ce în ce mai apreciată în timp, a avut sprijinul permanent, necondiţionat al celorlalţi membri ai familiei, medicul Monica Olar Lapied, vicepreşedintă, şi ing. Ion Olar, secretar. Şi colaborarea, în sistemul prieteniei, al avantajului cultural reciproc, a unui frumos buchet de istorici şi literaţi, între care, dintre cei plecaţi dintre noi, au fost amintiţi cu gratitudine de preşedinta Maria Olar, Emil Satco, Eugen Dimitriu, Constantin Poenaru, Ion Broască, Nina Cionca, Dumitru Oniga. Cu recunoştinţă, şi l-a amintit şi pe istoricul literar şi universitarul Mihail Iordache, căruia i-a solicitat colaborarea în chiar raţiunea existenţei Fundaţiei – valorificarea moştenirii Morărenilor, în frunte cu Leca Morariu şi Doamna sa, Octavia Lupu Morariu -, dar care, ajuns la apogeul suferinţei ce avea să-i grăbească sfârşitul, nu a putut să-i promită decât că îi va trimite un tânăr capabil, care să contribuie la împlinirea acestui deziderat. Tânărul capabil pe care îl avea în vedere neuitatul Mihail Iordache a fost şi primul la microfon, care invitat să vorbească despre volumul II al impresionantei monografii, „Iraclie şi Ciprian Porumbescu”, a adus un mişcător elogiu Morărenilor.
Dar înainte de a-l aduce mai aproape de cititorii rândurilor noastre pe criticul literar, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, să menţionăm intervenţia prof. Nicolae Barbă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, cu atrăgătoare amănunte despre un proiect căruia îi dorim tuturor liniştea şi pacea necesare concretizării la dimensiunile propuse: Festivalul Internaţional „Ciprian Porumbescu”, organizat prin Centrul Cultural „Bucovina”, cu prima sa ediţie în 1-5 iunie 2022 ca vârf al unei multitudini de manifestări care să pregătească succesul propunerii sucevene ca 2023 să fie Anul „Ciprian Porumbescu” în România şi, de asemenea, să reprezinte un inspirat cuvânt înainte visului de a ajunge cel mai important eveniment muzical după „George Enescu”.
Începând cu lucrarea sa de doctorat, „Mişcarea Iconar şi literatura română din Bucovina între cele două războaie mondiale”, (coordonator ştiinţific acad. Constantin Ciopraga), scrierile dedicate de Mircea A. Diaconu condeielor acestui spaţiu nu au fost puţine. Cred, totuşi, că inevitabilul interes pentru Bucovina literară a început să fie dublat mai târziu de afecţiune şi admiraţie pentru personalităţile sale. Poate abia atunci când a descoperit că propriii studenţi suceveni nu ştiu, de pildă, de ce Suceava are două staţii feroviare vechi, două gări monument. O ignoranţă care l-a întristat neaşteptat, ca şi limpezirea convingerii unei lumi pe cale de dispariţie. Desigur, sunt supoziţii personale, dar între primele cercetări şi articole şi elogiul titanilor Bucovinei de odinioară, distanţa rămâne. Or, Mircea A. Diaconu, mai mult decât să vorbească despre cartea lansată a meditat cu glas tare la personalitatea eroilor, a tatălui, Iraclie Porumbescu, şi a fiului, Ciprian Porumbescu. La personalitatea autorului, Leca Morariu, şi a tatălui său, preotul şi literatul Constantin Morariu. La vieţile lor de sacrificii în slujba idealului. „Figuri pornind de jos şi întemeind ceva!” Nu singulare, dacă ne gândim la familiile Ţopa, Nandriş, „la Torouţiu însuşi”! Şi pentru că nu de mult, l-am descoperit pe Mircea A. Diaconu captivat de coincidenţe, de enigma lor, l-am ascultat şi acum rememorând fapte care nu au cum să nu tulbure, care au intersectat biografiile Porumbeştilor şi Morărenilor, lupta lor „pentru păstrarea istoriei, pentru a învinge timpul”. Astfel că monografia i-a apărut ca fiind mai ales „o carte despre suferinţă, suferinţa transformată în demnitate şi în slujirea neamului românesc”.
Manifestarea care ne-a reunit pe 15 martie 2022 la Biblioteca Bucovinei a fost concepută de preşedinta Fundaţiei „Leca Morariu” Suceava cu două componente. Aşa cum am menţionat, lansarea volumului II al monumentalei monografii „Iraclie şi Ciprian Porumbescu” de Leca Morariu şi comemorarea Octaviei Lupu Morariu la 30 de ani de la plecarea lângă „Leca meu”, precum şi pomenirea preotului Constantin Morariu la 95 de ani de la urcarea la Domnul.
Prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, reputatul istoric al Bucovinei şi, cred, la ora actuală unul din cei trei „specialişti” în viaţa Morărenilor, alături de istoricul literar Liviu Papuc şi de farm. Maria Olar, a elogiat întâi „Balada”, nu doar „creaţie genial” – „un strigăt extraordinar al sufletului uman la răscruce”, ci şi emblemă a sorţii Bucovinei, după care s-a adâncit în lumea mare a acestei familii, vorbind de preotul cărturar Constantin Morariu, „primul care se angajează în lupta pentru emanciparea prin cultură”, şi ca întemeietor al gazetei „Deşteptarea”, precursoare a „Albinei”, şi ca autor al propunerii înfiinţării Institutului Biblic, pentru ca Biblia să ajungă în mâna fiecărui ţăran (în articolul „Institutul biblic românesc şi fratele N. Iorga”), vorbind de importanta contribuţie a lui Leca Morariu la reconstituirea vieţii lui Eminescu, dar, desigur, şi a Porumbeştilor. În ceea ce priveşte cartea lansată – „cumplit de greoaie”, „o lectură epuizantă, trebuie să-ţi pui picioarele în ligheanul cu apă rece după câteva ore de lectură” –, crede că trebuie apreciată în genul ei, gen în care este „o capodoperă”, fiindcă, aşa cum spunea Iorga, sunt autori care împlinesc documentul cu imaginaţia, şi alţii care nu fac o afirmaţie fără o sumă de documente care să o susţină. Nu i-a uitat nici pe ceilalţi fii, Aurel Morariu şi Victor Morariu, dar s-a referit îndeosebi la ginerele Ilie Torouţiu, „copilul de suflet al preotului Constantin Morariu”, la cele 13 volume de studii şi documente literare, comparabile până la un punct cu documentele Hurmuzăcheştilor. Ajuns la dinastia lor şi apropiind-o de Porumbeşti şi de Morăreni, istoricul Mihai Iacobescu a declarat că indiferent de origini (greacă, poloneză), „sunt români prin faptele lor”.
După care cu emoţie şi emoţionant a evocat-o pe Octavia Lupu Morariu, care a adus educaţia muzicală în Suceava, cum niciun profesor de muzică nu a mai făcut-o de atunci, selectându-şi elevii după criteriul esential al auzului muzical, indiferent că părinţii lor erau oameni simpli sau „din protipendada vremii” (Miu Dobrescu, Ion Siminiceanu) şi făcând din audiţiile sale evenimente de neuitat.
Indiferent de cariera aleasă, muzica a continuat să marcheze viaţa foştilor elevi, şi chiar a părinţilor, obligaţi să se implice în pregătirea lor şi, pe nesimţite, la rându-le beneficiari ai acestei educaţii, a adăugat Maria Olar, cuprinzând cu privirea părinţii prezenţi la comemorarea Doamnei Profesoare: Mariana Popa (mama Mihaelei Corduban, unica elevă a Octaviei Lupu Morariu, care a ales muzica şi care şi-a dedicat lucrarea de doctorat amintirii fostei sale profesoare), Tatiana Timofeiov (mama singurei foste eleve prezente la comemorare, medicului neurolog Tatiana Bardan), Olimpia Ciornei, Veronica şi Mihai Iacobescu, Georgeta şi Nicolae Murariu, Maria şi Ovidiu Mustaţă. Şi, fireşte, Maria şi Ion Olar. Şi viaţa copiii lor, am adăugat tăcut, cu gândul la Anne şi Marcus, copiii Monicăi Olar Lapied, de mici crescuţi în dragostea activă pentru muzică.
După care, Maria Olar, chemând-o din amintire, „eroică soţie”, cum a numit-o Leca Morariu, ne-a adus-o în faţa ochilor bătând fără odihnă la maşină volumele manuscrise ale monografiei, prilej să-i mulţumească dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş pentru înţelegere şi să le mulţumească doamnelor Bibliotecii dr. Alis Niculică, dr. Elena Pintilei şi Adriana Chindriş pentru culegerea sa pe computer. Şi din nou, pentru proiecţia diapozitivelor, pentru ajutor la desfăşurarea manifestării şi pentru fotografii.
Spre finalul întâlnirii, ca o şefă de clasă în faţa dirigintei, Maria Olar a vorbit despre activitatea Fundaţiei, burse, sprijin financiar în tipărirea unor cărţi şi prezentând o listă lungă de apariţii editoriale, manuscrise rămase de la Morăreni şi cărţi care, cum a spus istoricul Mihai Iacobescu, „s-au hrănit”, mai mult sau mai puţin, din comoara Fondului „Octavia şi Leca Morariu”, Domnia Sa prezentând-o pe cea mai recentă („Ralu Calimaki, o prinţesă cutezătoare” de Cornel Miu) şi făcând o călduroasă urare: „Deie-le Dumnezeu zile multe Mariei şi lui Ion să păstorească această comoară!”
Din public, ing. Ovidiu Mustaţă a ţinut să facă o precizare: fost elev al Doamnei Profesoare, şi fiul său, Paul Mustaţă, după absolvirea şi practicarea Medicinei o perioadă, a ales Conservatorul şi acum este profesor de muzică în Braşov, organizator şi protagonist de evenimente muzicale.
Dar să nu trecem peste bucuria fotografiei de la încheierea manifestării de la Biblioteca Bucovinei, cu cei mai mulţi dintre participanţi: Paraschiva Abutnăriţei, Maria Mustaţă, Mihai Iacobescu, stavrofora Elena Simionovici, Maria Olar, Georgeta Murariu (în primul rând), Elena Pintilei, Tatiana Bardan, Doina Cernica, Alis Niculică, Ileana Paranici, Gheorghe Gabriel Cărăbuş, Veronica Iacobescu, Ioana Onu, Ovidiu Mustaţă, Tatiana Timofeiov, Alexandru Ovidiu Vintilă, Elena-Brânduşa Steiciuc, pr. Constantin Ciupu, Mariana Popa şi Nicolae Murariu. Deasupra cu imaginea Octaviei Lupu – copiliţă, fericită, nemuritoare! -, împreună cu familia la iarmaroc, de Sf. Ilie, la Fălticeni. Cu peste un veac în urmă…
Apoi, după ceilalţi, împreună cu Alis Niculică şi cu mama ei, Despina Satco, şi cu prietena sa, Olimpia Ciornei, pe drumuri şi alei încălzite de aduceri aminte, de poveşti şi de soarele minunatei zile dăruite de primăvară Morărenilor, am urcat la Muzeul lor ocrotit de Fundaţia Olărenilor, pentru ceremonialul străvechi al panahidei săvârşite de preotul Constantin Ciupu. Atât de făcătoare de bine, şi pentru Morăreni, şi pentru noi.
Comentarii