> Dacă românii din Ucraina nu vor fi susţinuţi de România, riscă să dispară ca popor: din 87 de şcoli cu limba română de predare am rămas cu 51, ni se reduc şi orele la română!
Diversitatea lingvistică mondială este din ce în ce mai ameninţată, pe măsură ce tot mai multe limbi dispar. Conform Naţiunilor Unite, cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite pe glob sunt pe cale de dispariţie. La nivel global, 40% din populaţie nu are acces la o educaţie în limba pe care o vorbeşte, suferă de marginalizare, discriminare, numeroase comunităţi fiind victime ale încălcărilor drepturilor omului, printre care şi românii băştinaşi din Ucraina. Adoptarea de către Rada Supremă, în septembrie 2017, a Legii educaţiei, cu drasticul art. 7 ce ne scoate limba română din şcoli, a fost un ultim signal de alarmă pentru noi, românii din Ucraina, cărora ne este, practic, oprimat dreptul constituţional la învăţământ în limba maternă…
„Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii”, „Limba este măsurariul civilizaţiunii unui popor”, scria Mihai Eminescu. Limba e sufletul şi inima noastră, a românilor înstrăinaţi de Patrie; dacă ne moare sufletul, murim ca popor.
În ultimul timp luptăm insistent cu cuvântul împotriva şcolilor „moldoveneşti”, artificial create în scopuri politice – o nouă lovitură pentru învăţământul în limba română din Ucraina; scriem declaraţii, afirmăm sus şi tare că nu există aşa-zisa „limbă-moldovenească” şi avem perfectă dreptate. Însă, în timp ce cei de la Ministerul de Învăţământ ne bagă pe gât această stupoare, mai are „grijă” să ne lipsească încetul cu încetul de Maternă. Primul pas a fost făcut la 5 septembrie 2017, când a fost votată Legea educaţiei care ne elimină limba română din şcoli, lege conform căreia, din 2023, în clasele primare elevii vor învăţa în limba maternă, concomitent cu studierea limbii de stat; din clasa a V-a – cel puţin 20% din disciplinele de studiu vor fi predate în limba ucraineană, cu o sporire a volumului predării ce în clasa a IX-a urmează să constituie 40%, iar în clasele superioare – cel puţin 60% din materiile de studiu.
Al doilea pas – conform ordinului Ministerului Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei din 21 februarie 2021, a cărui executare ar urma să înceapă din septembrie 2022, pentru studierea limbii române ministerul pune şcolilor la dispoziţie pe săptămână 4 ore – limba minorităţilor, adică româna şi limba străină (înainte doar limbii române i se repartiza clasa a V-a – 3 ore; cl. a VI-a – 3,5 ore; cl. a VII-a – 2,5 ore; cl. a VIII-a şi a IX-a – 2 ore), literatura română şi literatura universală (curs integrat) – 1,5 ore pe săptămână, pe când înainte erau 3,5 ore pe săptămână. Deci, aceste 4 ore pe săptămână sunt împărţite la alegere – limba română împreună cu limba străină, pe când pentru limba ucraineană se dau 4 ore pe săptămână, iar pentru literatura ucraineană – două ore pe săptămână, care sunt fixate (nu sunt la alegere, ci obligatorii). Astfel, Ministerul Educaţiei, în pofida adresării şi voinţei profesorilor de română, oferă direcţiilor şcolilor dreptul la alegere: care limbă să fie studiată şi câte ore să-i fie rezervate. De acum totul va depinde de directori. Dacă li se va „recomanda” să i se distribuie limbii române o oră pe săptămână, iar celei străine – 3, căci astfel „doresc elevii”, vor repartiza, tot ce e posibil. Şi se prea poate ca, având în şcoli rude, cumetri care predau o limbă străină, să le repartizeze ore de engleză, franceză. În detrimentul limbii române.
Un alt revers al medaliei e că, în acest caz, profesorii de română rămân fără ore. Ca această mare nedreptate să nu se întâmple, iar Materna să fie limbă de bază în şcolile cu limba română de predare, să fie fixate orele pentru fiecare disciplină în parte şi sporit numărul de ore la română, precum sunt la ucraineană, un grup de profesori din regiune s-a adresat Ministerului Educaţiei. Dar n-a fost auzit!
Deşi şcolile cu predarea în limba română, la fel precum şi cele ale altor minorităţi (limbile cărora ţin de UE), beneficiază de unele indulgenţe, cei de la minister nu vor să ţină cont de pledoaria românilor din Ucraina.
Astfel, din septembrie curent, numărul orelor de română va fi redus simţitor, iar directorii vor fi nevoiţi să concedieze profesorii. Bunăoară, un director de la o şcoală din Ţinutul Herţa a semnalat deja situaţia catastrofală din şcoala pe care o conduce, căci de la 1 septembrie curent va fi nevoit să concedieze 3 din cei 4 profesori de română. Aceeaşi situaţie e şi în celelalte şcoli din ţinut.
După cum se observă cu ochiul liber, legea învăţământului ucrainean umblă cu mâţa în sac, e nedreaptă şi discriminatorie faţă de minorităţi. Nu ţine cont de celelalte legi aplicabile domeniului şi modifică, inclusiv Constituţia, prin privarea dreptului la învăţământul general în limba maternă, garantat de Constituţie, limitându-l doar la studiul limbii materne la etapele preşcolară, primară şi secundară prin crearea de clase speciale, unde se va studia limba maternă. Astfel, cetăţenii ucraineni ce aparţin unei minorităţi naţionale sunt discriminaţi printr-o lege care încalcă prevederile constituţionale din domeniul educaţiei, lor fiindu-le interzisă instruirea în limba maternă, alături de cea ucraineană, parlamentarii încălcând flagrant şi articolul 24 al Constituţiei Ucrainei ce prevede egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Deci, conform noii legi, etnicii români sunt supuşi unei politici rapide de asimilare. În vederea soluţio-nării acestei situaţii neclare ce urmăreşte excluderea limbii române din şcoală ar trebui să se implice mai activ şi Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe, faţă de încălcarea legii şi principiilor de drept internaţional, nerespectate fiind Convenţia-cadru privind minorităţile naţionale, dar şi Tratatul cu România.
Româncă de naţionalitate (precum au fost buneii după mamă şi după tată), rebotezată pe timpul uniunii sovietice „moldovancă”, la fel precum şi părinţii, am învăţat la şcoală cu predarea în limba „moldovenească”, apoi la Universitatea din Cernăuţi iarăşi am studiat în limba „moldovenească”, de facto, obţinând cunoştinţe profunde la limba română, limba strămoşilor mei. Deşi ne doare sufletul că ni se face această mare nedreptate cu Materna, dar astfel am păstrat atunci, pe timpul socialismului, şcolile noastre româneşti. În prezent, cea mai mare răutate şi nedreptate care ni se face e reducerea orelor, eliminarea limbii române din şcolile cu limba română de predare. Deci, acest fapt urmează să ne alarmeze în primul rând.
30 de ani de luptă pentru limba română în Ucraina, cu pierderi tot mai evidente şi mai dureroase
De mai bine de 30 de ani tot „luptăm” pentru limba română, însă pierderile sunt tot mai evidente şi mai dureroase pentru noi, românii din teritoriul istoric al României. Din 66 de şcoli cu limba română de predare, care activau în regiunea Cernăuţi în anul de învăţământ 2014 – 2015, şi 17 şcoli mixte, în timp de doar 5 ani am rămas cu 51 de şcoli cu limba română de predare şi 18 mixte ce în scurt timp, conform politicii Ucrainei, care nu ţine cont de nimic, nici de susţinerea României, ţară vecină-prietenă, se vor reduce considerabil odată cu orele de română. Vă mai amintim că, în 2004, în nordul Bucovinei erau 87 de şcoli cu limba română de predare şi 18 şcoli mixte (ucraineano-române). Dacă se continuă în asemenea mod accelerat, în scurt timp nu se va mai auzi vorbă românească în Cernăuţi.
Liderii românilor din Cernăuţi insistă ca Statul Român să acorde burse elevilor români din Ucraina, dar, cred, în primul rând, ar trebui să ne îngrijoreze în ce limbă vor fi instruiţi aceşti copii, dacă limba română va fi treptat eliminată din şcolile cu limba română de predare din Ucraina, care tot mai puţine rămân. Risc să mă repet, dar avem nevoie de susţinerea Patriei noastre istorice pentru a ne putea păstra şi proteja Limba Maternă, şcolile.
Capcana în care se zbate limba română
Pe acei care încă nu înţeleg gravitatea situaţiei („Zorile Bucovinei”, în februarie 2021, semnaliza din nou situaţia catastrofală din învăţământ http://www.zorilebucovinei.com/news/show/3152/, mai bine zis, capcana în care se zbate ROMÂNA – reducerea şcolilor, a orelor la limba şi literatura română), ar trebui să-i îngrijoreze cel mai mult moartea noastră lentă ca popor, apoi bursele etc. Am studiat în limba „moldovenească”, fără burse din partea Patriei noastre istorice, dar cu dragoste faţă de Ţară, de Maternă, Neam, Datini, de Străbuni şi istoria noastră milenară zbuciumată şi vitregită, iubire pe care ne-au răsădit-o în suflet părinţii noştri, acei români rebotezaţi în „moldoveni” de către regimul autoritar de atunci. Deşi am fost instruiţi la şcoala sovietică, ştiam de unde ne cresc rădăcinile, cine suntem şi în ce limbă vorbim. Urmează să facem tot posibilul ca şi generaţiile ce vor urma să nu-şi uite rădăcinile.
Ca să nu le spunem în română copiilor şi nepoţilor doar poveşti cu Făt-Frumos şi Ilene Cosânzene la gura sobei, ci să-i putem instrui la şcoli cu limba română de predare, ca românii din Ucraina să nu dispară ca naţiune, urmează să insistăm să fim susţinuţi de România – Patria noastră istorică, care sprijină în toate Ucraina – ţara în care trăim, ultima ar trebui să înţeleagă cine e prieten şi cine e duşman, de altfel, am spus nu o dată: dacă românii din Ucraina nu vor fi susţinuţi de România, riscă să dispară ca popor.
FELICIA NICHITA-TOMA,
„Zorile Bucovinei”, Cernăuţi
N.red. – Articol primit în dimineaţa de 24 februarie a.c.
Comentarii