> L.D. CLEMENT
…Acum s-ar zice că nimeni nu se aştepta la aşa ceva. Chiar nimeni? Nu, categoric, nu. Nu ne aşteptam noi, toţi cei care credeam din tot sufletul şi cu toate argumentele noastre firave că mai este loc de discuţii, de negocieri, chiar de ruşinoase compromisuri, lipsite de orice eroism.
Undeva, acolo, sus, la mesele unde zicem că ar fi fiind loc să se întâlnească tot felul de grei decidenţi, nu s-a învăţat nimic ori, cel puţin, nu s-a învăţat destul. Dar ce mai contează… Pe moment, pentru zile negre şi nopţi albite de teroare, pentru cei deveniţi deja ţinte şi carne de tun, pentru cei puşi pe drumuri al căror capăt este imposibil să-l întrevadă… pentru ei ce mai contează?
Ce mai contează că doar din perspectiva unei poveşti şi a unui principiu suntem, cu toţii, oameni şi fraţi?
Cum să recitim azi legenda lui Abel şi a lui Cain, ce să pricepem din ea?!
Ce logică – actuală, civilizată, modernă, postmodernă etc. – să găseşti atunci când un om este trimis să ucidă, este obligat să te ucidă, iar un altul este obligat ca, apărându-se, să-l ucidă?!! Asta deoarece nişte lideri n-au avut răbdare să stea de vorbă până la capăt, că sunt semeţi, au şira spinării de oţel, au orgolii, sunt eroi deasupra eroilor.
La război, ca la război. Aşadar trebuie să ne băgăm în cap – încă o dată – că la război orice crimă e acceptabilă, e de înghiţit. Cineva o înghite în mod glorios, cu caviar şi şampanie, altcineva o înghite cu sânge şi pământ. Altcineva rămâne schilod şi pe dinăuntru, şi pe dinafară.
În războiul cui?…
Deja ni se vorbeşte despre morţi, deja ni se cântă despre eroi. Însă doar familiile câtorva mai norocoşi vor avea parte de medalii; încă mai puţine cele care – în loc de tată, soţ sau frate – se vor bucura de statui.
Comentarii