Ora exactă

  Din nefericire nu-mi mai amintesc când, unde şi la cine am citit că ora exactă, cu două puncte, a început a fi notată astfel prin anii ’80, copiindu-se imaginea expusă de noile (pe atunci…) ceasuri electronice. De pildă, 22:22. Recent, din DOOM3 (dicţionar pe care încerc să-l studiez şi să-l înţeleg ca un oarecare neprofesionist care vrea, totuşi, să scrie şi să vorbească în mod corect limba română), instrument de lucru pe care pe alocuri îl apreciez ca fiind mai mult contemplativ şi expozitiv decât realmente normativ, am aflat, la articolul despre punct, că ora se scrie (cu punct) 22.22, însă că, potrivit ISO 8601, ni se recomandă a se scrie 22:22 (chiar dacă eu prefer ceasurile vechi, cu ace, cu orar, minutar, secundar; şi nu mi-a trecut vreodată prin cap să desenez ce indică ele). Tot de acolo am aflat că am voie să scriu 22 februarie 2022, dar că, pe scurt, recomandat îmi este, potrivit aceluiaşi ISO, să scriu 2022-02-22. Sau nu?! Căci exemplul din cărţoi se referă la noiembrie, nu la februarie, astfel unul ca mine rămâne într-o mai veche dilemă: 02 este egal cu 2 (sau II) ori înseamnă mai mult?… Ca utilizator sucevean al transportului în comun, ştiu însă bine că linia 2 de la TPL e altceva decât 02 sau 002 care nu mă interesează, căci e autobuz/microbuz interurban sau intercomunal sau intersătesc, dacă n-o fi poate chiar interplanetar. Însă ca utilizator al limbii materne (care, adevărat, n-am mai pus mâna pe gramaticile din ultimele decenii) încă nu mi-e limpede dacă februarie, „Luna Dragostei”, se scrie cu 2 ori 02, dacă martie, „Luna Femeii”, se scrie cu 3 ori 03, sau dacă aprilie, „Luna Iepurelui”, se scrie cu 4 ori 04. După aia oricum contează mai puţin, că vine „Trimestrul Vacanţelor”… Odinioară, mama mă ruga să dorm după-amiază măcar două ore, nu minim două zero ore… De asta aveam grijă eu, adică să mă prefac măcar un sfert de ceas. Aşadar, cumva după ISO, min. 0:15 min.