Dorinţa omului de a-şi afla viitorul datează din timpuri străvechi. Vizionarii, clarvăzătorii, oameni care au anunţat cutremure şi dezastre au existat în orice epocă şi în orice spaţiu geografic, întotdeauna. Scopul dezvăluirii unei „viziuni” rămâne, însă, o problemă spinoasă, atâta vreme cât ea nu izbuteşte să descrie, cu suficient de mare acurateţe, momentul producerii unui cataclism, adică locul, ziua, luna şi anul dezastrului. Fără aceste elemente precise, vieţile oamenilor sunt secerate, distrugerile îşi urmează cursul, iar viziunea nu are un sens mai puternic decât acela de a introduce un parazit grozav în minţi şi în suflete: frica.
Omul modern, în mod special un vizionar, un clarvăzător, un medium – adesea aflaţi în comuniune cu forţe ale universului misterios – trebuie să devină conştient şi responsabil de orice cuvânt pe care îl aruncă în eter. Vizionarii au nevoie să-şi depăşească egoul, atunci când vine vorba de viziuni colective. O viziune imprecisă induce frică, teroare mintală, anxietate, adică exact acel cortegiu de emoţii responsabile de cele mai mari dezastre interioare. În principiu, frica pentru propria viaţă sugerează o profundă frică de moarte, pe care ne-o putem analiza atunci când ne aflăm în faţa unei viziuni care anunţă un dezastru natural. Astăzi trecem printr-o pandemie, când „vizionarii” în halate albe, prin studii, documentări ştiinţifice prevăd viitorul şi ne învaţă cum să ne apărăm de această teribilă boală. Epidemia face din majoritatea oamenilor candidaţi la terapie psihologică. Efectul paradoxal al unei emoţii de frică este descris limpede în proverbul „de ce ţi-e frică nu scapi”. Chiar şi proverbul singur este suficient pentru a trezi conştiinţa divină a unui vizionar. Proverbul descrie capacitatea creatoare a stării de frică, probabil cea mai puternică dintre toate emoţiile omeneşti. Frica atrage evenimentul de care ne înfricoşăm. Frica însăşi trebuie educată, înţeleasă, analizată. Orice formă de frică pentru viaţa proprie devine forţa unei energii, care pune în pericol viaţa. Fără să-şi dea seama, vizionarii ne transmit, de fapt, un mesaj despre puterea fricii. Acolo unde frica dispare, pericolul pentru viaţă se reduce la minimum. Evoluţia ne obligă astăzi să cunoaştem, să înţelegem şi să ne întoarcem la adevărurile fundamentale ale creaţiei: la cuvânt, la gând, la emoţie descrise în textele religioase ca fiind „iubire pentru Dumnezeu”. Să înţelegem comuniunea noastră ascunsă cu fiecare atom, cu fiecare formă de viaţă şi, prin aceasta, comunicarea cu forţele naturii. Existăm prin puterea vibraţiei noastre emoţionale, mentale ca un întreg şi suntem frânturi care compun acest întreg. Când omenirea întreagă vibrează în ritmurile fricii şi ale dezastrului, dezastrul devine iminent. Când din mintea noastră, însă, se degajă vibraţia iubirii, a blândeţii, a bucuriei de a trăi în fiecare clipă, puterea viziunilor apocaliptice devine nulă. Ceea ce avem de schimbat este însăşi starea noastră de spirit, mintea, gândirea, emoţia şi, în mod special, frica. Dacă frica devine o maladie, atrage dezechilibre care costă prea multe viaţi omeneşti. Avem să devenim ceva mai conştienţi şi mai senini, mai apropiaţi de adevărata natură creatoare a Universului, ascunsă chiar în inimile şi în minţile noastre.
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii