Anul 1967 este „an al turismlui internaţional” şi de la Bucureşti vin solicitări privind controlul activităţii şi ofertei muzeale, drept care o echipă a Comitetului Regional (încă) pentru Cultură şi Artă iese pe teren şi inspectează muzeele de pe traseele turistice. Raportul întocmit cu această ocazie conţine, legat de Casa memorială „Constantin Ivănuş”, următoarele constatări:
În curtea fabricii Frasin se află o căsuţă, în prezent, dintr-o singură încăpere în care se află aşa-zisul „Muzeu memorial Constantin Ivănuş”, amenajat din anul 1962. În interiorul muzeului se află o serie de explicaţii pe carton şi fotografii, mai multe citate ce ar aparţine lui C. Ivănuş, dar nu se spune din care document, cu ce prilej. Există de asemenea aprecieri vechi, cu referiri la „răsărit”. Partea contemporană se referă la planul şesenal. În această încăpere sunt 7 vitrine, toate goale, se aşteaptă piese de la Bucureşti. În muzeu se află portreul lui C. Ivănuş şi al lui Gheorghe Georghiu-Dej. Judecând după indicatoarele de pe şoseaua naţională, scrise în 10 limbi, te aştepţi la un muzeu memorial în tot înţelesul cuvântului. Până ajungi însă la încăperea enunţată trebuie să faci un drum ocolit, traversări de linii ferate interne şi abia (după aceea constaţi) că nu se află nimeni să-ţi explice ceva şi nici în interior nu există tipărituri de orientare. Cheia se află la pompierul de serviciu şi la sindicat. Camera este (de) mult neaerisită, cu praful neşters (de) pe obiecte, exteriorul nereparat şi (ne)văruit, cu gardul stropit de ciment şi var, iar curtea fără ronduri de flori, deşi în anii trecuţi au fost şi flori. Pe faţada acestei clădiri, la 6 septembrie 1962, s-a pus următoarea placă: „Aici, în această căsuţă modestă, între anii 1923-1925, s-au ţinut şedinţele celulei comuniste din Frasin, organizată de Constantin Ivănuş”. Pe frunţii casei o firmă poartă următorul conţinut: „Muzeul memorial Constantin Ivănuş, Frasin – Gura Humorului”. La şoseaua naţională, în dreptul sediului I.F. Gura Humorului, se află un soclu fondat pe trei trepte cu următorul conţinut: „În această fabrică Constantin Ivănuş, fiu credincios al clasei muncitoare din ţara noastră, unul din fondatorii Partidului Comunist din România, a organizat şi condus activitatea revoluţionară a muncitorilor forestieri din Frasin între anii 1923-1925”. Faţă de cele de mai sus ar trebui: a) ori să se ceară sprijinul Institutului de ştiinţe istorice şi social-politice pentru a (se) amenaja în mod corespunzător această casă; b) ori să se renunţe la ideea unei astfel de case care, aşa cum se prezintă, nu corespunde scopului urmărit. Spre deosebire de alte obiective, unde am mijlocit ca pe loc să se rezolve unele treburi, aici nu am luat nicio măsură. Din informaţiile bibliotecarei de la Frasin, se pare că ar mai exista un asemenea ”muzeu” şi la Broşteni.
Prin urmare, „Muzeul memorial Constantin Ivănuş” a stat în picioare, aşa cum va fi stat, doar aproape cinci ani. Un document din decembrie 1967 probează că el nu mai există la această dată, nefiind menţionat în lista de unităţi muzeale care îşi comunică ziua de intrare liberă. Pentru cunoscătorii spiritului vremii şi al locului, concluzia care se im-pune este aceea că „obiectivul” n-a fost dorit, ci acceptat. Fără vreun entuziasm, neînsoţit de mândria de a-l deţine şi fără investiţie în interesul de afirmare prin el. Iar atunci când a apărut prilejul, a fost rejectat – ceea ce nu s-a putut întâmpla nicicum altfel decât prin dispariţia susţinerii de partid.
Peste numai câţiva ani, în 1971, când face mari valuri sărbătorirea semicentenarului P.C.R., vine o nouă ocazie să se vorbească despre Constantin Ivănuş. Muzeul de Istorie a Partidului Comunist şi a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România, întrucât doreşte noi materiale pentru a ilustra mai bine istoria organizaţiilor locale ale Partidului Comunist, mişcarea revoluţionară şi democratică desfăşuraă în anii ilegalităţii în întreaga ţară, solicită, încă din anul anterior, ca în teritoriu să se iniţieze măsurile necesare pentru colectarea unor materiale semnificative (după o listă orientativă anexată), iar acestea să fie trimise la Bucureşti. Este mult echivoc în toate, pentru că denumirea în sine a muzeului şi formularea din solicitare conţin multă ipocrizie. În fapt, partidul comunist a tratat tot timpul cu duşmănie şi a respins ca duşmănoase orientările frecvent mai puternice din vecinătatea bolşevismului, cea socialistă, social-democrată şi sindicalismul reformator, neradical, adică exact mişcarea revoluţionară şi democratică în partea ei cea mai consistentă. Adevărat, e de precizat şi asta, cu excepţii după criterii capricioase.
Solicitări de acelaşi fel vin, tot din anul anterior, şi de la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Direcţia Monumentelor Istorice, iar instituţia judeţeană îşi face treaba cu o întârziere de mirare. La o adresă din octombrie 1970 la care nu s-a răspuns în termenul fixat, mai puţin de o lună, se revine în decembrie 1970: Revenim la adresa nr 11535 din 10 oct. 1970 prin care vă rugam să ne remiteţi un material privind locurile istorice din raza judeţului legate de istoria Partidului Comunist, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, material necesar pentru întocmirea unei documentaţii complexe cerute de conducerea C.S.C.A. (…) Reamintim că ne interesează sedii ale P.C.R. şi ale unor organizaţii legale conduse de partid, sedii ale unor redacţii de ziare sau tipografii ilegale, locuri unde au avut loc întâlniri iniţiate de Partidul Comunist, locuri legate de activitatea unor militanţi de seamă ai P.C.R…
Răspunsul este trimis cu adresa nr. 1603 din 7.I.1971: Urmare la scrisoarea dv. nr. 11535/1970, vă informăm următoarele: În judeţul Suceava au fost depistate şi luate în evidenţă, până în prezent, două clădiri care au fost folosite în perioada 1921 – 1944 pentru activităţi ale organizaţiilor P.C.R. şi a(le) mişcării democratice şi revoluţioanare din România. 1. Oraşul Suceava. Casa din str. Vasile Cocârlă nr. 1. În această clădire a funcţionat Ajutorul Roşu timp de câţiva ani dintre cele două războaie mondiale. Clădirea are placă care comemorează acest lucru. 2. Localitatea Frasin. În incinta fabricei de cherestea din localitate se găseşte o căsuţă cu o singură încăpere în care Constantin Ivănuş a ţinut şedinţe cu muncitorii forestieri în perioada 1923 – 1925. Menţionăm că acţiunea de depistare şi de studiere a (unor) astfel de obiective este în curs de desfăşurare. Preşedinte, Octav Monoranu, Vicepreşedinte, Marcel Mureşanu.
În acelaşi timp, Comitetul Judeţean pentru Cultură şi Artă Suceava transmite către muzeele din judeţ o circulară sub nr. 1580 din 7.I.1971: În lumina indicaţiilor date prin Hotărârea C.C. al P.C.R. cu privire la sărbătorirea semicentenarului partidului, Muzeul din Suceava are obligaţia să organizeze o expoziţie documentară privind mişcarea muncitorească, istoria P.C.R. şi realizările obţinute de poporul nostru în anii construirii socialismului. Pentru a putea prezenta în această expoziţie un material cât mai bogat referitor la judeţul nostru, vă rugăm să ne acordaţi sprijinul în depistarea, atât din colecţiile proprii, cât şi din arhivele unor instituţii şi întreprinderi sau colecţii particularea, (a) unor documente şi materiale care să poată fi folosite în această expoziţie. Ne referim la documente privind activitatea unor organizaţii ale P.C.R., mişcării democratice şi muncitoreşti din perioada (de) până în anul 1944, cu privire la unele greve şi alte acţiuni cu caracter politic şi economic, cu privire la locurile în care au avut loc astfel de acţiuni, fotografii, afişe, manifeste etc. Obiecte personale ale unor luptători revoluţionari sau folosite de aceştia. Documente cu privire la aplicarea unor acte revoluţionare şi a unor reforme de după 23 August 1944: democratizarea aparatului de stat, înfăptuirea reformei agrare, naţionalizarea băncilor, a întreprinderilor etc. Materiale care să oglindească dezvoltarea economică şi social-culturală a localităţii (…). Vă recomandăm ca în această acţiune să solicitaţi sprijinul organelor locale de partid şi de stat, a(l) unor cercetători, cadre de specialitate, luptători comunişti din ilegalitate etc.
Adresei cu textul redactat surprinzător de neglijent şi mărturisind, cu siguranţă că tot din neglijenţă, că realizarea expoziţiei este o obligaţie, îi răspunde în mai puţin de o săptămână Muzeul Oraşului Fălticeni: În cadrul muzeului nostru nu avem niciun fel de documente la care vă referiţi. Din investigaţiile făcute rezultă că nici la diferite persoane particulare din oraşul Fălticeni nu se găsesc. Unele persoane care ar fi deţinut asemenea documente nu se mai găsesc în oraşul nostru.
În arhivă s-a păstrat şi răspunsul Muzeului Etnografic din Gura Humorului, primit sub Nr. 1580/10.feb.1971: La ordinul Dvs. Nr. 1580 din 11.I. 1971, raportăm următoarele: 1. Din cercetările pe teren, în raza oraşului Gura Humorului, nu am putut descoperi niciun document sau alte materiale privitoare la mişcarea muncitorească etc. 2. Muzeul posedă o serie de fotocopii (12 bucăţi) legate de activitatea revoluţionară a lui Constantin Ivănuş, material care a constituit documentaţia fostului muzeu memorial „C. Ivănuş” din Frasin. 3. În ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi social-culturală ilustrată prin machete etc., nu s-a putut găsi nimic, întrucât nicio întreprindere nu are machete.
Slab elan semicentenar, puţină tragere de inimă şi în ce-l priveşte pe Constantin Ivănuş.
AUREL BUZINCU
Comentarii