Într-o duminică desprinsă de pe şevalet, aprinzând speranţe pentru vremuri mai bune dospind căldură printre muguri de gheaţă, Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni a devenit locul unei întoarceri. Casa Lovinesciană, urzită demult muzeu al urbei, a sorbit căldură prin găzduirea Cenaclului Literar-Artistic „Nicolae Labiş”. S-au intersectat trecutul şi prezentul. Şi viitorul, în chip uman. Au privit melancolic umbrele celor ce au erudit Fălticeniul. Erau acolo, chiar dacă recele iernii încă zgribulea. Dintre pisanii şi oglinzi de eternitate, au îngăduit transcederea şi au păşit în sanctuarul amintirilor fălticenene poeţii, scriitorii, muzicanţii.
Un ianuarie ce le răspunde românilor, din Eternitate, Eminescu ori sunetul unirii. Oricare din aceste şuvoaie de amintiri sunt de esenţă identică. Nu-l poţi disocia pe Eminescu de ideea de unire pentru că dacă nu ar fi fost Cuza, poetul ar fi fost voievod! Ar fi fost rege… De fapt, este Rege!
Salonul casei, în acest 30 ianuarie, a devenit aulă pentru că şedinţa cenaclului a debutat cu evocarea eminesciană.
De la Colegiul „Vasile Lovinescu” din Fălticeni, sub îndrumarea profesorilor Mihaela Pînzariu, Ramona Zavastin, Anda Grigore, Gabriela Ariton, Loreta Pogorevici, şi-au deschis inimile, vibrând în acustica alămurilor: Costi Tofan – trompetă şi Gabi Rădăşanu – saxofon, ce au format un interesant duet muzical; apoi recitatorii din lirica eminesciană: Andrei Dăscălescu („Pe lângă plopii fără soţ”), Maria Bejenariu („O, rămâi”), Andra Istrate („Când amintirile”), Ema Titu („Revedere”), Alexandra Gemambet („Cu mâne zilele-ţi adaogi”), Delia Ionioaia („De vorbiţi mă fac că n-aud”), Jasmina Barbarii („Atât de fragedă”, „Sara pe deal”); iar Cosmina Tudose (voce) şi Luca Răileanu (chitară) au romanţat, în duet, din acelaşi compendiu eminescian.
Dna prof. Saveta Vărăreanu a recitat poezia „Bade Mihai” de Ovidiu Pruteanu, amintind audienţei că autorul i-a fost cândva elev.
Dumitriţa Adam, elevă a Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, venită din Basarabia, a recitat în limba rusă (şi apoi traducerea) poemul lui Esenin, „Ah, săniile!”.
Evocarea spiritului eminescian a continuat prin poemul dlui Constantin Bulboacă „Domnului Eminescu” şi cel al Cristinei Bărăscu, „Nemurire”.
Scriitorul şi poetul Mircea Aanei, venit din Putna cu rucsacul plin de cărţi, a recitat din creaţia proprie poemele „Iarnă nesfârşită?” şi „Ca o ninsoare”.
„Hora unirii” a sunat pentru întregire. Copiii instruiţi de prof. Lenuţa Rusu la Clubul Copiilor din Fălticeni au cântat din spaţiul virtual, amintind de vibraţia unui sentiment unic. Pentru ei, unirea s-a răscolit printr-o vizită la castelul de la Ruginoasa, la locul funerar al primului domnitor român, mormânt încă văduvit de rămăşiţele sale pământeşti. O poveste tristă ce vremurile încă nu vor să o şteargă, semn că încă nu ne-am regăsit matca. Dar poate că, de la Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi Alexandru Ioan Cuza contemplă adunând energie pentru împlinirea ce va trebui săvârşită.
„Poveşti din Ţara lui Şomuz”, prim volum pe care dl. Costel Bephu îl tipăreşte la sfârşitul anului 2021, ne duce în lumea basmelor. Cartea este o colaborare cu dl prof. Valeriu Sandovici, ce este răspunzător de culegerea textelor, dl Costel Bephu asumându-şi asigurarea graficii şi corectura. Volumul conţine cinci poveşti fantastice ce pot astâmpăra setea de lectură a celor pasionaţi de basme, autorul precizând că vor mai fi tipărite şi alte fascicole ce vor completa pleiada de basme culese din localitătile mărginite de cele două râuri, metamorfoze a celor doi fii ai Împăratului Şomuz, aşa cum ne desconspiră povestea. Recenzii asupra cărţii au prezentat prof. Teodora Sandu şi dl Dănilă ambii din comuna Dolheşti.
Poezia şi-a recâştigat locul în atmosfera aulei recitând din creaţiile proprii: prof. Ion Caulea, Cristina Bărăscu, Ana Maria Murariu, Alexandru Cojocariu.
O interesantă expunere poetică a fost realizată de dna Paula Drăguşanu. Poemul său recitat în căldura şemineului, vizualizat din spaţiul virtual, dar trăit intens la cadenţa ritmului liric, face ca admosfera hibernală să capete culoare, să aibă gustul unui vin vechi savurat în prag de sărbători. Amintirile Crăciunului sunt încă proaspete şi autoarea desconspiră că îşi ticluise poemul în liniştea acelor zile. Şi ritmul focului din vatră, gândurile materializate în cuvinte, ori cele ce încă se compun în sentimente, se zbat în acord cu vibraţia intimă dată de tonul inimii, de muzica celestă, de scânteia din vatră, pentru a se acumula în călimara de cerneală pentru a aştepta nuntirea cu hârtia. Apoi, în alt poem se prezintă, lăsând o imperceptibilă părere că traversăm spaţiul unui nou câmp de cuvinte.
Privind înspre trecut, Casa Lovinescu l-a glorificat, căci încă există sevă pentru a creşte un viitor. Alte şedinţe vor deveni seminţe. Aşa s-a întâmplat într-o zi de ianuarie, la Fălticeni.
GABRIEL TODICĂ
Foto: MARINEL DĂNILĂ
Comentarii