Sunt şefi de state, prim-miniştri, directori…, adică şefi, care îşi bagă nişte idei în cap şi nu i le poţi scoate nici cu aviaţia americană sau cu tancurile sovietice! Asta se întâmplă şi cu unii primari. Primarul comunei noastre este din altă categorie: ascultă toate propunerile şi o alege pe cea mai bună pentru obştea comunală.
În urmă cu doi ani, în a treia zi de Crăciun, adică de Sfântul Ştefan, primarul şi consilierii au ţinut un fel de şedinţă de consiliu în restaurantul primarului, local care se află la o sută de metri de primărie. După ce un Ştefan, consilier, a oferit celor prezenţi, vin fiert, votcă, cafea şi o mică gustărică, au trecut la discuţii despre: ce s-a făcut şi ce trebuie făcut, în continuare, pentru comună.
– Domnilor, ce s-a făcut, ştim! Hai, să vedem, ce trebuie să facem în continuare!, a zis primarul. Voi sunteţi conducătorii comunei, eu sunt doar un executant! Ce propuneri aveţi?
– Eu, domnii mei, propun să mai construim câteva săli de clasă, să mărim şcoala, că stau copiii cam îngrămădiţi la cursuri. O primăriţă harnică a făcut o şcoală nouă, noi să facem măcar câteva săli, lipite de clădirea veche!, a zis consilierul Costică.
– Care copii, Costică!, a sărit consilierul George. Cei tineri au plecat peste hotare, copii avem puţini, iar cei care sunt, nu prea dau pe la şcoală! Mai degrabă am mări biserica! La sărbători, oamenii nu mai încap în biserică. Stau afară, în ploaie sau frig! Nu am dreptate?
– Ai, dar numai un pic!, a intervenit consilierul Tocatu. Cei 115 care umplu biserica acum sunt bătrânii, oameni care în maxim cincisprezece ani închină steagul. Peste douăzeci de ani biserica noastră va fi goală, de sărbători! Veţi vedea! Mai degrabă am face un cămin cultural. Primăriţa, de care s-a amintit, a făcut un cămin mai ceva ca la oraş!
– Ce activităţi culturale avem noi, ca să facem ditamai căminul?! În schimb avem o echipă de fotbal, destul de bună! Hai să facem un stadion!, a propus consilierul Drujbă.
– Vă spun eu care-i treaba cu stadionul, pentru că merg la fotbal şi ştiu: echipa noastră e alcătuită din elevi!, a intervenit consilierul Boboc. Aceştia termină şcoala şi pleacă în oraşe sau afară. Peste trei, patru ani nu vom mai avea echipă! Hai, să facem cumva, ca să avem căldură în sala de şedinţe a primăriei!
– Nu-i mai bine aici, în restaurantul domnului primar?, a zis consilierul Topor. Cald e, vin fiert avem, cafea avem; comandăm câte ceva şi discutăm democratic, frumos, cum le stă bune unor oameni responsabili. Eu îi propun domnului primar să mărească această sală a localului cu încă vreo cincizeci de locuri, ca să ţinem aici şi adunările generale!
În zilele de 13 şi 14 noiembrie, anul acesta, am făcut Lăsatul Secului în sala nouă, mărită, a restaurantului primarului nostru. A fost o petrecere ca în poveşti! Şi acum simt gustul fripturii de berbec la ceaun!… În sală pot încăpea, în cazul unei adunări generale, şi 200 de oameni! Asta înseamnă că s-a făcut o treabă bună pentru obştea comunală!
CONSTANTIN HORBOVANU
Caricaturi de Viorel Corodescu-COV
Comentarii