Ziua cea mai lungă

Deja ştiţi că ziua cea mai lungă nu-i aia cu noaptea prelungită cu un ceas, ci una „neagră” de vineri ce debutează exact când instanţele comerciale primordiale o dictează şi care se sfârşeşte, cumva dimpreună cu elanul acelora, exact când se potoleşte apetitul nostru de diverse cumpărături al sfârşitului de an. Nici bine nu s-a încheiat vinerea de 12 noiembrie a.c., că şi au fost anunţate vânzările-record, informaţie ce poate fi în acord cu realitatea, dar, totodată, ce poate fi în ton cu aşteptările din ambele tabere – comercianţi/ cumpărători – aduse faţă în faţă în ziua cea prelungă. Aşadar, s-au dat de veste cumpărături cum n-au mai fost, veste bună s-o audă şi cei care, eventual, au întârziat la primul moment pe blocstarturi. Şi să-i momească. Bunăoară, am fost şi eu pe acolo, mi-am luat bucuros nişte nădragi cu minus 40% faţă de anterior (pe bune!), însă achiziţie după am aflat că în zile ce vin, tot de vineri, vor fi cu minus 50%. Dar bucuros am refuzat, de pe alături, oferta unui pulover oarecare ridicat anterior la preţ de palton şi reaşezat deocamdată la scor de două în unu (pulovere, nu paltoane). Am mai cercetat, la ieftinire, o anume maşină de spălat, dar am găsit că, pe moment, a fost spălată de tot din ofertă, s-a scurs pe canal; dar am căpătat promisiunea că va reveni la anul… Domniile voastre cu ce v-aţi ales de vineri încoace? Ştiu pe cineva care n-a rezistat ispitei să-şi mai ia un fier de călcat. Al cincilea. Poate că de azi îşi caută clienţi să-i facă la dungă…