Lansarea cărţii scriitoarei Cornelia Petrescu „Dahu. Povestiri pentru 24 seri”, Muşatinii, Suceava, 2021, a fost un prilej de a constata aria vastă a preocupărilor Domniei Sale. Antologia poartă ca mascotă o schiţă – „Dahu pe catalige” – realizată de artistul plastic Gabrel Baban în timpul schimbului cultural din 2003 la Isére, localitate în care domiciliază autoarea. Ceea ce-i uneşte pe cei doi este rădăcina comună, mitul cultural care tălmăceşte şi declanşează asociaţii. Dincolo de desen şi cuvânt se află încărcătura emoţională a substratului autohton reînnoit cu adstratul francez. Miturile circulă, pier, reînvie. Bestiarul mitologic românesc face parte din zestrea genetică a amândurora şi este altoit pe mituri universale.
Familia caprinelor vorbeşte de Amaltheia, capra divină ce l-a alăptat pe Zeus. Capra în mitologia noastră are o simbolistică veselă pornind cu ancestralul Joc al caprei. În cultura franceză, animalul mitic Dahu, frecvent în zona Alpilor, rămâne o enigmă şi un simbol. De la Caprele Irinucăi la Capra lui moş Savin, de la capra râioasă, cea buclucaşă şi cea năstruşnică, se trece din real în imaginar.
În cultura şi în bestiarul Alpilor francezi, animalul mitic Dahu este când văzut, când nevăzut, imposibil de atins prin glonţul vânătorului. Infirmitatea lui s-a produs datorită condiţiilor de viaţă şi adaptării la mediu. La întâlnirea de pe vârful Charmant Som, limbuţia artiştilor francezi primeşte replica inspirată a concitadinului nostru Gabi Baban prin care Dahu, sprijinit de atele, are locomoţia normală prin rezolvarea problemei egalizării picioarelor mai scurte. Desenului sugestiv i se adaugă explicaţia autoarei care a îmbrăţişat tema mitologică: „Dahu poate fi şi simbol al modestiei, al perseverenţei şi stoicismului cu care oamenii obişnuiţi se străduie să-şi facă un drum în viaţă”.
Ca în „Răsunete ale Pindului în Carpaţi” şi, zicem noi, ale Alpilor în munţii Neamţului, fiorul tragicomic mărturiseşte dureros povestea nefastă a Ioanei, victima regimului comunist şi a năstruşnicei capre. „Di la o pârdalnică di capră mi s-o tras… eu dădeam cu var. Nu ştiu ce miros de verdeaţă să fi sămţât că o ieşât printr-o bortă… Ci crediţi că-i dă dobitocului prin capu’ fără minte? Nici una, nici alta, bagă coarnili în portretu’ lui Dej şi dă ocol, ca bezmetica, cu el prin ogradă. Mă răpăd să priponesc bini poarta, da’ nebuna a şi zbughit-o cu portretu în coarni, pă uliţile satului. Eu, cu cociorva după dânsa… În faţa bodegii, ieşâseră afară la un ţoi, primarile, miliţianu’ şâ alţii… Greu i-am scos portretu’ dintre coarni”. Corpu’ dilict, portretu’ lu’ Dej cu un ochi scos şi o bucată di cap ferfeniţă şi plin de var cum îl scosăsăm din coarnile bezmeticii”. Considerată duşman de clasă, bătrâna nevinovată e condamnată pe nedrept la 18 ani închisoare. Ţap ispăşitor această femeie care nu mai are nume, fiind doar capra râioasă.
Limbajul plastic şi limbajul scriitoricesc au putere de seducţie circulând în aceleaşi medii culturale. Textura lumii este înflorită prin naraţiune, desen şi caricatură. Ne cufundăm în propria interioritate a scriitoarei care face slalom printre amintiri şi a desenatorului ce dă o rezolvare şi o notă hazlie pentru Dahu.
Un dialog al epocilor de dincoace şi de dincolo de Cortina de fier.
„Am aşternut imaginarul pe drumul căruia păşesc” în „exilul asumat”.
Schiţa artistului vine ca o glumă bună, înviorându-ne. O altă faţetă, mai puţin cunoscută a artistului fălticenean prezent şi prin alte lucrări în albumul bilingv „Un autre regard” alături de ceilalţi artişti suceveni care ilustrează antologia.
Dahu este prototip uman gândit în cheie mitologică Toţi visăm, aspirăm, urcăm, luptăm, învăţăm să trăim, ne programăm pe şansă, facem scenarii de viaţă.
„Toţi am dobândit trăsăturile unui Dahu… fără catalige”
Fericită interferenţă a artelor. Mulţumiri pentru evenimentul editorial şi pentru înflorirea în cuvânt şi imaginea vie. Suntem făcuţi din pulberi de mit.
MIOARA GAFENCU
Comentarii