Recenzii…

S-a întâmplat ca recent să trec pragul unei pensiuni din inima Bucovinei de jos, inclusiv turistică inimă. Până s-o cunosc pe dinăuntru, pensiunea, am admirat splendidul drum de ţară, staţia de materiale de construcţii din apropiere, calea ferată, vacile vecinilor, până şi pârâiaşul pe care l-am găsit curăţel, limpede şi vesel. Cum nu prea-s purtat prin lumea turismului loco (aş avea câte explicaţii în acest sens, dar nu e cazul aici), mai departe mi s-au iscat oarece mirări şi nedumeriri. Altfel zis, am cam strâmbat din nas. Însă mi-am propus să nu fiu tare mofturos, mai ales că stabilimentul turistic gemea de clienţi – majoritatea din afara judeţului nostru – care, de altfel, păreau că se simt şi petrec straşnic de bine. În fine, am considerat că ei se pricep. Însă rămas post festum cu o fărâmă de neîncredere (în cine? în mine!), m-am pus să cercetez recenziile de pe net despre… subiect, convins din ocazii anterioare că mai tot românul este prozator şi (eventual) critic de specialitate. N-am apucat a le citi pe toate, că erau câteva sute; am trecut cu privirea doar prin câteva zeci. Destul să constat că unii văzuseră situaţia în roz, alţii în albastru, alţii în negru. Poate-i normal să fie aşa, căci lumea e foarte diversă, cu pretenţii fel de fel. Iar unii, categoric, chiar fără pretenţii. Însă am fost de-a dreptul surprins de nu puţinele intervenţii ale unora (diferiţi după numele înscrise acolo) care apăsat atrăgeau atenţia cititorilor ca nu cumva să cadă pradă comentariilor negre ori albastre, căci adevărul adevărat e că situaţia-i roz şi cu fundiţe. Păi… pe cine să mai crezi?! (Dar lectura a fost, în ansamblu, delicioasă şi chiar instructivă. La urma urmei, pe vremuri nu-ţi puteai băga nasul, în calitate de simplu client, în romanele intitulate „Condică de sugestii şi reclamaţii”!)