Carte nouă 

Emiterea noilor cărţi de identitate (electronice) s-a găsit a fi  – pe ici, pe colea – motiv de supărare. De fapt, nu emiterea, ci conţinutul, aspectul documentului. Printre obiecţiile cele mai vehiculate în ultimele zile sunt cele cu privire la lipsa/dispariţia tricolorului (dar să ne reamintim că nici pe vechile buletine de identitate nu era tricolor), înlocuirea termenului „sex” cu „gen” (…de unii chiar pusă în relaţie cu lipsa educaţiei sexuale în şcoală), absenţa, la vedere, a adresei de domiciliu (nu se va mai şti din prima ochire cine-i bucovinean şi cine-i dobrogean sau bănăţean, ne-au făcut pe toţi otova, în ROU, europeni, ne-au umblat, aşadar, la identitate; plus că, dacă tocmai titularul ar putea să-şi uite adresa, pe la casa cui va ajunge?!), dar prezenţa, la vedere, a datei de naştere (de parcă unii s-ar mai ruşina de vârsta la care au izbutit să ajungă), la dimensiune (prea mică!; pare-se că unii deja se tem că o vor rătăci) ş.a.m.d. În fond ar reieşi ideea că, la fel ca în alte privinţe, ce-i nou e mai rău decât ce-a fost anterior, că ne vindem ieftin şi ne ducem de râpă la toate capitolele. Nu în ultimul rând, pe fond şi pe detalii, sunt supăraţi unii că nu s-a efectuat suficientă dezbatere publică în chestiune, aşa încât mai tot românul doritor să se poată implica în procesul de elaborare şi creaţie. O, ţară dragă, de-ar fi noua carte de identitate unicul motiv de supărare la Dunăre şi prin Carpaţi, straşnic de bine (ne-)ar fi!