„Sir, you are a good man !”

„Este dragostea de ţară un sentiment demodat, domnule colonel?” îl întreb pe Ionel Postelnicu, noul inspector-şef al Jandarmeriei Suceava, împuternicit în această calitate pentru o jumătate de an, deocamdată. A preluat funcţia în urmă cu câteva săptămâni, înlocuindu-l pe colonelul Marian Mihai Lungu, detaşat trei ani la Varşovia ca expert naţional în cadrul Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, „Frontex”.

Omul căuta prin birou un suport pentru paharul cu apă rece cu care mă servise, când se opreşte brusc:

„Doamne, nu! Cum să fie demodate dragostea de ţară, patriotismul? Niciodată… Dacă unii cred asta, atunci trebuie numaidecât să le readucem la modă. Asta însă n-o putem face numai noi, cei care servim ţara în haină militară. Patriotismul trebuie insuflat întâi din familie, de la părinţi, apoi chiar din şcoala primară. Şi apoi trebuie promovat. Nu în maniera în care am fost noi crescuţi în vechiul regim, cântând toată ziulica pe la serbări despre ţară şi conducător, ci cu sufletul. Copiii trebuie să ştie de mici că suntem datori să apărăm glia unde ne-am născut şi să ne onorăm părinţii şi strămoşii”.

În spiritul celor spuse îmi pomeneşte de maistrul militar Dumitru Davidel, sucevean trecut de 80 de ani, care, ca vicepreşedinte al Asociaţiei Cultul Eroilor Suceava şi, mai ales, din adâncul sufletului său, a repornit, în urmă cu mai mulţi ani, şi a atras după sine mulţi susţinători, o adevărată mişcare de reabilitare a monumentelor eroilor şi de reamintire a sacrificiilor acestora pentru neam şi ţară.

„Este exemplul patriotului adevărat, este un militar care merită tot respectul. Omul trăieşte româneşte!” a completat şeful jandarmilor suceveni.

Ionele, s-a înfiinţat Academia de Poliţie…

 Col. Ionel Postelnicu are 48 de ani, este din Fălticeni, căsătorit şi tatăl unei fete de 17 ani. Militarul iubeşte muntele şi joacă fotbal (cică gazonul de la Civica e cel mai bun) şi mărturiseşte că, dacă soţia este cea care îi calcă multele cămăşi albastre, dunga de la pantalonii de uniformă şi-o face singur, pentru că a învăţat în şcoala militară cum se face asta cel mai bine. N-are nimic din scorţoşenia unui militar cu funcţie mare, aşa că a părut natural să nu poarte discuţia cu mine din scaunul şefului.

Inspectorul-şef al IJJ Suceava a absolvit Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Jandarmi, în 1995, fiind prima promoţie după ce instituţia militară de învăţământ superior s-a înfiinţat în această formă. Cu un an înainte intrase deja în corpul ofiţerilor, astfel că la absolvire era deja locotenent.

De ce nu poliţist, am avut eu nedumerirea. „Pentru că a fost jandarmerie”, îmi dă scurt replica, după care povesteşte că era gata să-şi facă bagajul pentru Iaşi, în ideea că va da examen la o facultate economică, dar colegi de la „Nicu Gane” i-au cotit destinul la sfârşitul clasei a XII-a. „Au venit într-o zi la mine şi m-au întrebat: «Ionele, s-a înfiinţat Academia de Poliţie, nu te tentează?». Şi m-a tentat. Ne-a tentat pe mai mulţi. Academia era nouă, nu eram noi prea dumiriţi în acel moment; poliţişti, jandarmi, dar am ales-o. Ne-am depus dosarele la unitatea de jandarmi din Fălticeni, iar când a venit timpul am plecat la Bucureşti şi am dat examen: istorie, limba română şi o limbă străină, franceza, în cazul meu. Nu era test grilă ca acum. Aveai de scris, nu glumă. Am intrat. Era în 1991.”

„Pare foarte simplu să intri la Academia de Poliţie” comentez sceptic, cu gândul că militarul se laudă puţin.

„Am fost întrebat de câteva ori care este secretul să intri într-o şcoală militară. Nu este niciun secret. Ca pentru orice altă facultate, trebuie să fii sigur că asta vrei să faci în viaţă şi să te pregăteşti. Cu ceva în plus, pentru că la şcoala militară ai de dat o probă fizică specială care nu seamănă cu ce faci la orele de sport. Copiii nu mai fac nici sport astăzi şi e mare păcat. Generaţia mea, eu m-am pregătit singur, dar acum este nevoie de sprijinul unui profesor pentru fiecare materie de examen. Deci nu e simplu să intri la Academie, dar perfect accesibil pentru tinerii care se pregătesc în mod serios” a răspuns colonelul care are peste 25 de ani de militărie.

Prima repartiţie a proaspătului locotenent Ionel Postelnicu a fost la unitatea de jandarmi din Tg. Jiu, acolo unde a stat un an, perioadă despre care pomeneşte surâzând.

„Mi-a plăcut mult Tg. Jiu. A fost frumos anul acela! Eram tânăr locotenent, abia ieşit din Academie, comandant de pluton… Lumea era a mea. Îmi amintesc prima misiune, când a trebuit să intrăm într-un cartier de rromi. A fost primul lucru solicitant, important, pe care l-am făcut ca ofiţer de jandarmi. Cum a fost? Adrenalină curată…” spune ofiţerul.

„Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi Fălticeni rămâne dragostea mea”

Din 1996 până acum trei săptămâni a lucrat la unitatea militară Fălticeni, care a fost, pe rând, centru de instrucţie, unitate de perfecţionare pentru cadrele din Jandarmeria Română, iar din 2008, Şcoala de Subofiţeri de Jandarmi „Petru Rareş” Suceava, una dintre cele două „pepiniere” de jandarmi subofiţeri din România. Ionel Postelnicu a fost consilier juridic, comandat de batalion, ofiţer specialist în resurse umane şi, din 2016, comandantul şcolii militare.

Când vine vorba despre şcoala de la Fălticeni, colonelul se înseninează ca cerul după ploaie. Aceasta este, în inima lui, mai mult decât un simplu loc de muncă.

„Mi-a plăcut să fiu implicat în formarea iniţială a tinerilor jandarmi. Am fost tot timpul alături de elevi. Este o trăire anume. Îmi place să-i văd cum vin la şcoală şi cum cresc apoi, cum încep să înveţe şi cum absorb încet, încet pregătirea. Îmi place să-i văd cum înţeleg pas cu pas tot ceea ce se poate întâmpla în stradă şi cum ajung să ştie că aşa nu, aşa da şi ce este de făcut în situaţii normale, în situaţii limită.

Generaţiile s-au schimbat. Vin la şcoală tineri încrezători şi tot mai conştienţi de cariera pe care şi-au ales-o. Sunt din ce în ce mai conştiincioşi, mai bine pregătiţi, sunt tineri inteligenţi care ştiu unde se pune virgula, ca să mă exprim aşa. Să nu uit, în şcoala militară se pune accent şi pe gramatica limbii române…

Timpul meu la şcoală a fost o stare de bine, o perioada în care am alocat energie, timp, dăruire, viaţă. Tot… Pentru jandarmerie…

Concurenţa la Şcoala Militară Fălticeni a devenit foarte mare în ultimii 2-3 ani. Anul acesta, la examenele de admitere din martie, am avut 5-8 candidaţi pe loc, la proba scrisă.

Cred că orice îmi va oferi mai departe activitatea profesională, Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi Fălticeni rămâne dragostea mea” mărturiseşte fostul comandant al acestei unităţi.

Aminteşte şi că Suceava a fost anul acesta, în primăvară, centru zonal de examen pentru şase judeţe şi a organizat admiterea în şcoli militare pentru peste 1.800 de candidaţi, pentru poliţie, poliţie de frontieră şi jandarmerie. A fost o admitere grea, dar gestionată cu succes.

Discutăm apoi despre recenta ceremonie de depunere a jurământului a elevilor şcolii militare de la Fălticeni. Un jurământul de credinţă care, da, poate este un automatism, dar a cărui solemnitate unică transmite o emoţie supremă şi pe care o preia, până în măduva oaselor, la fiecare promoţie pregătită în şcoală.

Vorbim şi despre noul cabinet fonic al SMSJ Fălticeni, inaugurat în aceeaşi zi a ceremoniei, un proiect iniţiat de el şi realizat cu sprijinul adj. Jandarmeriei Române, generalul Marian Gheorghe Brâncoveanu şi al Cătălinei Spânu, de la Organizaţia Mondială a Francofoniei. Discutăm şi despre proiectele în derulare, precum construirea unei săli de sport şi despre cel de consolidare, modernizare şi extindere a clădirilor cu etaj din unitatea de la Fălticeni, care au nevoie de aceste intervenţii, deşi din 1898 rezistă cu demnitate fără fisuri, fără probleme de structură.

Iar colonelul vorbeşte despre ele ca şi cum ar plănui să ofere ceva mult dorit soţiei şi fetei lui.

Unul dintre cei mai buni trăgători din MAI

Col. Ionel Postelnicu este unul dintre cei mai buni trăgători cu armamentul din dotare din MAI. A fost campion naţional în anii 2008 şi 2009, iar în 2012, când întrecerea s-a desfăşurat la Suceava, vicecampion.

Cele mai bune performanţe le-a obţinut cu „bătrânul, dragul şi credinciosul” pistol Carpaţi, pistol românesc de calibrul 7,65 mm, o armă sigură, dar despre care spune că trebuie s-o ştii bine şi care, după ce a servit zeci de ani jandarmii români, va ieşi de tot şi curând din dotare.

„N-am simţit musai că am un ochi mai bun. Dar am ascultat şi am învăţat meserie de la cei mari” se „scuză” jandarmul pentru performanţele sale din poligonul de tragere.

Totodată, nu neagă faptul că şi-ar dori să plece într-o misiune internaţională a Jandarmeriei Române, deşi misiunile sunt tot mai puţine şi mai toate în zone de conflict. Dar, dacă se va ivi ocazia, nu va sta pe gânduri. Are de altfel certificare să participe la misiuni sub egida ONU, după ce acum câţiva ani a fost, alături de alţi colegi din Jandarmeria Română, la un curs de pregătire specială în Centrul de excelenţă al unităţilor poliţieneşti de stabilitate din Vicenza, cel mai important centru de pregătire din Europa.

„Este un centru etalon, modern, cu săli de pregătire, poligon, o adevărată şcoală europeană unde cursurile sunt susţinute la un nivel extraordinar, de angajaţi ONU. Am cunoscut acolo nu doar carabinieri italieni, ci şi militari din Ucraina, din câteva ţări africane, din Nepal…

Am vorbit în franceză pentru că este limba pe care o stăpânesc cel mai bine. Doar că am fost nevoit, faţă de un nepalez care nu vorbea limba, să traduc din franceză în engleză, pe care o stăpânesc doar la nivel mediu. A fost o mare provocare, şi-mi mergeau rotiţele în mare viteză ca să fac faţă. Dar cred că m-am descurcat pentru că, la urmă, cu accentul acela tipic al lor, ca şi al indienilor, nepalezul mi-a spus «Sir, you are a good man!» râde, glumind, noul şef al Jandarmeriei Suceava.

Soldaţi ai străzii

De câţiva ani, admiterea în structurile MAI nu se mai face pe criterii de sex sau înălţime, locurile în şcoli fiind deopotrivă la dispoziţia fetelor şi băieţilor. Astfel că, la fel ca şi în alte unităţi militare, şi în Jandarmerie lucrează în prezent multe femei ofiţer sau subofiţer, subiect despre care col. Postelnicu are propria părere.

„Prezenţa femeilor în MAI este tot mai vizibilă. Vedeţi tot mai multe colege de-ale noastre în stradă. Sistemul se reglează însă. Când intră într-o structură militară, femeile îşi asumă locul de muncă pe care îl pot duce. În funcţie de calităţile şi pregătirea pe care le au, unele lucrează în birouri, altele în operativ, acolo unde ai nevoie şi de forţă şi o bună pregătire fizică. Sunt însă, indiferent unde lucrează, femei de toată isprava. Fără alte comentarii, avem nevoie şi de femei în jandarmerie!” încheie el subiectul.

Este deja ştiut că în ultimii zeci de ani democratici, când românii, după decenii în care doar au şoptit, au reînvăţat să strige, relaţia lor cu „soldaţii străzii” (cum i-a numit cineva pe jandarmi, într-o revistă) se menţine ostilă, chiar plină de ură, dacă vorbim şi de ultraşii isterici ai echipelor de fotbal.

Îl mai întreb despre asta pe col. Postelnicu care se gândeşte secunde bune înainte de a răspunde.

„Jandarmii sunt oameni buni, credincioşi, iar modestia, demnitatea şi omenia fac parte din cultura noastră organizaţională. Jandarmeria, din punct de vedere instituţional, este un organ de aplicare a legii. Nu suntem salvatori SMURD, nu suntem pompieri, ci reprezentanţi ai unei instituţii care pune legea în practică. Suntem cum aţi spus, soldaţi ai străzii, cu atribuţii în asigurarea, menţinerea şi restabilirea ordinii şi liniştii publice.

Pe de altă parte, cetăţenii au dreptul constituţional de a protesta, dar numai în limitele legii. Uneori refulează şi limitele sunt depăşite. Atunci jandarmii intervin potrivit atribuţiilor, asumându-şi ostilitatea străzii, pe care o înţeleg şi pe care sunt instruiţi să o gestioneze cât mai corect. Ei trebuie să-şi ducă misiunea la bun sfârşit, fără evenimente ne dorite. Simplu.

Acestea sunt lecţii care se predau copiilor de pe băncile şcolii militare, laolaltă cu insuflarea respectului pentru uniforma şi profesia de jandarm. În calitate de comandant am făcut asta, aşa cum am încercat să-i motivez mereu în drumul lor. Nu poţi urma o carieră militară dacă nu eşti motivat, iar pe militar nu-l poţi motiva doar cu bani, ci şi mental şi sufleteşte, trebuie să-i dezvolţi o anume trăire. Ştiu că jandarmii sunt militari care îşi fac treaba cu conştiinciozitate şi dăruire acolo unde sunt puşi să o facă. Dacă depăşesc la rândul lor limitele, răspund pentru ceea ce au făcut, chiar şi în faţa legii, ca orice alt slujbaş al statului român, ca orice alt cetăţean” a răspuns colonelul, de data asta fără pic de zâmbet.

Redevine jovial însă când vine vorba de vacanţe şi călătoriile care îi plac foarte mult şi care, ca nouă, tuturor, din cauza pandemiei i-au lipsit foarte mult. Îi place, mai ales, să urce pe munte.

„În viaţă trebuie să muncim, să ne facem datoria, dar şi vedem lumea şi mai ales ţara asta frumoasă. Să vedem marea şi munţii. Am promis fetei mele şi copiilor din grupul nostru de prieteni că vom merge în Retezat vara asta, să cucerim vârful…”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: