Este duminică, 6 iunie a.c. Stau în faţă cu un teanc consistent de fotografii, legate de monumentul eroilor din Măriţei.
Hai să ne întoarcem cu niscaiva ani în urmă (ceva de genul „tunelul timpului”), mai exact la data de 7 noiembrie 1999, când a fost sfinţit monumentul eroilor din cele două războaie mondiale.
Vrednicul de pomenire ÎPS Pimen, în fruntea unui sobor de preoţi, a săvârşit sfinţirea monumentului.
Prin mijlocirea deputatului Uniunii Ucrainenilor din România (UUR) Vichentie Nicolaiciuc, fiu al satului (fie-i ţărâna uşoară), la sfinţire a participat şi un pluton de ostaşi de la Rădăuţi.
An de an, prin osârdia primarilor Ilie Robciuc (plecat la cele veşnice), Gavril Galan şi a cadrelor didactice, a elevilor, în frunte cu prof. Gheorghe Iacoban, de Ziua Eroilor se ţineau slujbe religioase, iar elevii prezentau programe artistice.
Având în vedere că, pe vremuri, eram „ministrul culturii” din comuna Dărmăneşti, de fiecare dată aduceam la festivitate şi veteranii care mai erau în viaţă. Să ştie cititorii că veteranii se bucurau tare mult că sunt invitaţi la astfel de evenimente!
Totul a durat între 8 mai 2000 şi 2 iunie 2011. Astfel arată datele de pe spatele fotografiilor. De ce? Din februarie 2012 am ieşit la pensie. De Ziua Eroilor din acel an n-am mai participat şi, ca atare, nu mai deţin fotografii…
De ce? Iată o scurtă explicaţie. În tot timpul când organizam festivităţile de la monument, am invitat şi omenit mulţi amici. Iar când cineva, în 2012, a întrebat: „Dar pe Kolea nu-l invităm?”, atunci, un (in)amic a răspuns: „Domnul Kolea să mai stea acasă, că acum este pensionar!”. A avut gură aurită. Să fie sănătos, să ajungă şi pensionar!
Adaug trei fotografii (se înţelege că v-aş fi trimis mai multe, dar, spaţiul paginii…). În ordine cronologică sunt din zilele de 7.11.1999, 8.05.2000 şi 2.06.2011.
Comentarii