Nişte modele

Probabil că fiecare dintre noi poartă în suflet imaginea învăţătorului, fie că a fost (ea, el) persoana care (şi alături de care) cineva s-a deprins să-şi scrie numele pe hârtie pentru ca, peste ani, să ajungă să semneze documente importante şi pentru alţii, fie că aceea va fi a fost primul paznic din cimitirul copilăriei şi tinereţii, din care, totuşi, individul a scăpat cu viaţă spre a hălădui apoi pe bulevardele din ce în ce mai largi ale analfabetismului (funcţional…) şi chiar izbuteşte azi să-şi pună iscălitura pe documente importante, inclusiv pentru alţii. Depinde de epocă, de om, de oameni… Iată că citeam într-un frumos comunicat de minister, la Ziua Învăţătorului (5 iunie), frumoase trimiteri la modele istorice şi literare precum Gh. Lazăr, Domnu Trandafir, Popa Duhu, Nicolae Apostol, nutrind speranţa că, într-o astfel de listă, peste vreo sută de ani, să se înscrie şi câţiva dintre „obscurii” învăţători de azi: A, B, C…, X, Y, Z. Spre a se şti atunci (de către cei care vor mai şti să citească, fără să citească aparatele pentru ei) câteva dintre numele învăţătorilor care, într-o cumpănă a vremurilor, nu doar că „au pus stiloul în mână” unor copii, dar că i-au învăţat să silabisească pe smartfon şi tabletă, că i-au strunit să tasteze cu diacritice, le-au insuflat dorinţa de a deveni oameni mari şi utili societăţii ori, măcar, de a se exprima pe reţelele de socializare şi altfel decât prin poze.