Pe val

În urmă nu cu mulţi ani, pe când PNL era în (relativă) opoziţie, l-am observat pe Florin Cîţu. I-am sesizat energia şi aplombul, i-am reţinut discursul tranşant (mai că am crezut că se cere luat în USR), mi-am dat seama, mai ales, că vrea. Nu mă pricep la politică, desigur că v-aţi dat seama de asta, însă m-am prins că sus ajung mai ales cei care vor, care sar sus, care se zbat pentru asta. Încă de-atunci mi-am zis că Florin Cîţu va ajunge departe, fără să „prezic” exact că va ajunge ministru şi prim-ministru cum, într-o fantezie de-a mea, am scris că Rareş Bogdan îl va înlocui pe Klaus Iohannis la frâiele ţării. Acum (nu de-acum…) preşedintele României îl vede cu ochi buni pe al său premier, Florin Cîţu, şi pare-se că e aproape de-ajuns ca şi alţii să-l vadă cu ochi buni, deşi anterior aveau ochi pentru Ludovic Orban. Aproape din aceleaşi motive. Ori, dacă nu pricepem noi toate motivele, de ce era bun mai ieri Ludovic Orban este foarte bun azi şi mâine Florin Cîţu. Se schimbă generaţiile, la vremuri noi, oameni noi. Nu se schimbă periile (adică uneltele de periat), nici musai cei care le folosesc sau au de gând să le utilizeze – numai şi numai – în folosul nostru, ci periaţii. Îi dorim să crească, aşadar, celui lustruit, nu doar din lustru, din luciu şi poleială, ci şi din încredere. E mare chestie ca nişte vulpoi bătrâni să-şi schimbe blana înspre miez de vară şi să te ia în haita lor, fie că te-au momit cu cuţu-cuţu, fie că te-au imaginat vulpoi alfa. Pădurea urmează să asculte cine şi cum vorbeşte…