Potenţialul natural balneoclimatic din judeţul Suceava poate fi folosit în prevenirea, menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a oamenilor prin cure balneare, dar şi pentru tratarea unor afecţiuni cum ar fi cele reumatismale, ortopedico-traumatice, neurologice, astenice, cardiovasculare, respiratorii şi ORL etc. Câteva localităţi din Bucovina au potenţial terapeutic. Mai exact, sunt acele locuri în care aerul este bogat în ioni negativi sau în care sunt izvoare cu apă minerală, nu există poluare, este multă verdeaţă şi încântă turiştii cu peisaje frumoase. Unele destinaţii sunt cunoscute şi oferă servicii turistice. Altele, cunoscute ca staţiune balneo-climaterice înaintea celui de-al Doilea Război Mondial (în perioada interbelică în Bucovina existau baze de tratament în aproape 10 localităţi; astăzi mai avem baze clasificate şi autorizate conform HG 1072/2013 doar la Vatra Dornei, iar la Cacica funcţionează la parametri restrânşi), ar putea deveni atractive pentru cei care vor odihnă şi să îşi amelioreze anumite afecţiuni.
În anul 1780 exista turism medical în Bucovina
Director fondator al primului Institut de Învăţământ şi Cercetare în Turism din România, „I.P.I. Bucovina”, profesorul Ioan Iţco cunoaşte, încă din vremurile de „dinainte”, când a fost directorul complexurilor turistice de la Câmpulung Moldovenesc şi Suceava ale Biroului de Turism pentru Tineret (BTT), toate localităţile cu potenţial turistic din judeţ, pentru o parte dintre ele întocmind în ultimii 20 de ani documentaţii spre a redeveni staţiuni turistice. Cu această ocazie a studiat pentru aceste localităţi, dar şi pentru cele învecinate, posibilităţile de petrecere a timpului liber, dar şi potenţialul de tratare a anumitor afecţiuni.
Fiind profesor de istorie, Ioan Iţco a pus accent şi pe cercetarea istorică a acestor locuri, mărturisindu-ne că la sfârşitul Războiului ruso-turc din 1775, împăratul Austriei, Iosif al II-lea, l-a împuternicit pe directorul universitar general baron Mihaldi să inspecteze această parte a Moldovei care a fost cedată de ruşi Austriei. Printre bogăţiile pe care le-a găsit în timpul cercetărilor făcute timp de un an împreună cu ofiţerii cu care a inspectat zona au fost pădurile şi minereurile de fier, cupru, plumb, zinc şi apele minerale.
„Generalul a prezentat împăratului Iosif al II-lea un raport pe care am avut privilegiul să îl citesc la Universitatea din Cernăuţi, redactat în germană şi tradus în româneşte. Împăratul a fost informat că aici există o populaţie numeroasă formată din bătrâni de 80, 90 şi chiar 100 de ani care erau vioi, sănătoşi, în putere. Iosif al II-lea a trimis în această zonă persoane cu anumite afecţiuni care să beneficieze de aerul ei curat. Aceste persoane se numeau luftari, «luft» însemnând aer curat, aer tare. Aceştia au fost primii turişti care au beneficiat de aerul Bucovinei pentru cure de sănătate” ne-a spus prof. Ioan Iţco.
Încă din anul 1800, la Câmpulung se tratau bolile pulmonare
Conform cercetătorului în turism Ioan Iţco, în jurul anului 1800, localitatea Câmpulung Moldovenesc era cunoscută pentru că aici veneau foarte mulţi luftari, care erau cazaţi la case particulare, iar trăsurile din oraş erau numai pentru aceşti oameni veniţi din toate colţurile lumii. Ei ajungeau aici o dată sau de două ori pe an, pentru „a sorbi în plămânii lor bolnavi, storşi de vlagă, aerul tare din zonă”.
Numărul lor creşte semnificativ la sfârşitul secolului al XIX-lea, când este dată în folosinţă cale ferată Dărmăneşti – Câmpulung Moldovenesc, localitatea devenind astfel legată la reţeaua de căi ferate.
„Aşa a pornit turismul aici, în Bucovina, încetul cu încetul, prin valorificarea aerului. Au existat preocupări deosebite în perioada 1936 – 1937, perioadă în care Câmpulungul era unul din cele mai frumoase 86 de judeţe ale României Mari. Câmpulung de Bucovina cuprindea Bazinul Dornelor, Bazinul Humorului şi zona Câmpulung Moldovenesc. Am găsit un raport, o dare de seamă a prefectului de Câmpulung de Bucovina din 1937, locotenent-colonel Sever Slătineanu, în care spunea că a dezvoltat economia, a dezvoltat judeţul Câmpulung de Bucovina prin dezvoltarea turismului. Încă din urmă cu peste 100 de ani valorificăm o bogăţie extraordinară, aerul curat, care ar trebui să atragă şi acum în Bucovina turiştii din ţară şi străinătate pentru a se însănătoşi” a precizat Ioan Iţco.
În 1938, săptămânal, un tren aducea turişti de la Viena
Faptul că Bucovina era renumită pentru tratarea diverselor afecţiuni este dată de numărul mare de turişti austrieci care veneau aici. În anul 1938, săptămânal, din luna mai până în luna septembrie, existau trenuri speciale Viena – Vatra Dornei – Câmpulung Moldovenesc – Gura Humorului – Cacica-Băi, care aduceau turişti pentru tratamente în staţiuni.
Între 1783-1808, sub conducerea inginerului genist Hora von Ozelowitz, a fost construit primul drum turistic, „drumul împărătesc”, care lega Storojineţ, Vicov, Cacica, Solca, Păltinoasa, Frasin, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dorna, de Transilvania, prin pasul Tihuţa.
La Cacica, existenţa izvoarelor cu apă sărată şi folosirea lor atât în stare naturală, cât şi pentru producerea sării recristalizate prin evaporare, a dus la dezvoltarea hidroterapiei pentru tratarea afecţiunilor musculare, articulare, artritei, unele afecţiuni ale coloanei, dar şi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale.
Accesul în unele galerii a dus la dezvoltarea salino-terapiei (procedeul de inhalare a aerosolilor salini prin petrecerea unui anumit interval de timp în interiorul unei saline), austriecii venind pentru a se trata, în cure de 14 zile, de astm, tuse cronică, bronşită, infecţii respiratorii, dar şi de amigdalită, polipi.
Mina apare ca obiectiv încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe un traseu scurt care s-a păstrat până astăzi şi cuprinde capela aflată la 26 m adâncime, galeria piticilor, lacul sărat, sala de bal. Pe lacul subteran a existat o plută cu care se plimbau invitaţii la petrecerile ce se organizau în sala de bal. Pe această plută s-a plimbat şi regele Carol I, în anul 1902.
Solca, paradisul dispărut
Nu departe de Cacica se află oraşul Solca, o fostă staţiune balneoclimaterică, unde se tratau persoanele cu boli pulmonare şi cei cu anemie, proprietăţile terapeutice deosebite ale aerului fiind determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic, localitatea având al doilea cel mai ozonat aer din Europa. De asemenea, oraşul este cunoscut pentru izvoarele sale cu ape minerale cloruro-sodice, Solca fiind a doua staţiune ca renume a Imperiului Austriac de odinioară, după Meran.
Încă dinainte de 1900, Solca era o ţintă turistică de o popularitate care o egala pe cea a marilor staţiuni din imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de mii de oameni, la care se adăugau cei veniţi în sejururi ocazionale la sfârşit de săptămână. Familiile înstărite din imperiu închiriau vara vile de vacanţă la Solca atât pentru a veni la tratamente, dar şi pentru relaxare. Cei veniţi aici aveau parte de tratamente în spaţii luxoase: băi medicinale, saloane de inhalare, masaj, băi cu tărâţe, malţ, pucioasă şi noroi, fizioterapie.
În sanatoriul de la Solca s-au tratat Ştefan Porumbescu, fratele lui Ciprian Porumbescu, poetul Traian Demetrescu, Simion Florea Marian, Nicolae Iorga, Ion Grămadă, Liviu Rebreanu.
Staţiunea a apărut din iniţiativa privată a medicilor Eduard Beilich (1845) şi Hermann Poras (1876), prin deschiderea unui sanatoriu pentru boli de plămâni, a unui institut de hidroterapie, şi a unui parc balnear cu brazi şi molizi aduşi de la poalele Alpilor, din Elveţia. Localitatea s-a dezvoltat rapid, au fost construite spaţii de cazare. Dar a decăzut după al Doilea Război Mondial, „Perla Bucovinei” devenind o ruină. Dar pentru care există o speranţă, pe 15 martie 2018 Cacica şi Solca devenind staţiuni turistice de interes local.
De la Frasin la Pojorâta, localităţile erau staţiuni climaterice
De la fondatorul revistei „Dulce Bucovină”, Ioan Iţco, am aflat că în zona de munte, de la Frasin până la Poiana Negrii, aproape toate localităţile erau staţiuni turistice.
„Frasinul era staţiune turistică pentru îngrăşare sau slăbire. Vama era staţiunea în care se valorifica arnica, o plantă medicinală pe care noi nu o băgăm în seamă, dar spaniolii o importă de la noi şi fac medicamente. În 1927, la Vama veneau oamenii pentru a se trata de reumatism şi artrită, arnica fiind folosită pentru dureri articulare şi musculare, în inflamaţii ale pielei, drept cicatrizant pentru răni, în entorse, luxaţii, contuzii. Turiştii staţiunii Vama erau cazaţi în locuinţe confortabile, luminate electric, în două hoteluri, proprietari David Pressner şi Jelti Burg, aveau parte de excursii la mănăstiri, două gări, linii de autobuze. Taxa de cură era de 80 de lei/persoană, cuprinzând băile şi participarea la serbări.
Prisaca Dornei, care acum face parte din comuna Vama, era o altă staţiune turistică. În 1932, Golner Augustiuc din Prisaca s-a adresat Serviciului sanitar judeţean Câmpulung pentru a obţine aprobarea unui stabiliment balnear pentru diferite băi cu ierburi, flori, molid, stejar, arnică.
Tot în perioada interbelică, printr-o decizie a Prefecturii Câmpulung, în baza legii pentru reglementarea repausului duminical, se stabilesc staţiunile climaterice din judeţ: Câmpulung, Gura Humorului, Vama, Prisaca, Pojorâta şi Fundu Moldovei. În acestea funcţionau oficii locale de turism alcătuite de primar, preşedintele comisiei balneo-climaterice, medicul balnear şi reprezentantul Touring Clubului Român” ne-a povestit Ioan Iţco.
Iacobeni, staţiunea preferată de evreii cu probleme locomotorii
„Iacobeniul, care în ultimul timp a decăzut din punct de vedere turistic, era o staţiune balneo în care veneau foarte mulţi evrei la tratament. Unii erau aduşi pe targă, de la gară erau duşi cu căruţele şi, după un tratament de o lună, o lună şi jumătate, cu apă sulfuroasă de la Puciosu şi cu lut de la Botoş – Ciocăneşti, o argilă foarte bună pentru împachetări, argilă care se extrăgea chiar din curtea Ocolului Silvic Ciocăneşti, plecau acasă în cârje sau, unii, pe picioare! Izvorul cu apă sulfuroasă de la Iacobeni este şi acum, dar nu este valorificat, deversând într-un pârâu” spune cu amărăciune Ioan Iţco.
Dorna Candrenilor a fost declarată staţiune balneo-climaterică în anul 1898, fiind a treia după Vatra Dornei şi Iacobeni şi încadrată în rangul al doilea în Europa. Abia în anul 1925 s-au dat în funcţiune băile de la Dorna Candrenilor, valorificând borcutul prin băi carbogazoase, cu vapori de apă minerală şi de nămol de la Poiana Stampei, cu o acţiune binefăcătoare în tratarea bolilor de inimă şi vaselor sangvine, anemii. În anul 1940, aici erau trei hoteluri, astăzi zona fiind valorificată la Poiana Negrii, dar există posibilitatea ca Dorna Candrenilor să redevină o localitate de interes pentru turişti după ce primarul Dănuţ Candrea a obţinut titulatura de staţiune de interes local” consideră Ioan Iţco.
Metode care ar putea fi aplicate şi astăzi
Prof. Iţco spune că dezvoltarea turismului din zonă îl preocupă din tinereţe, pentru că „natura, ce a lăsat Bunul Dumnezeu pe pământ şi cultura tradiţională, ce au lăsat înaintaşii noştri” pot fi valorificate cu uşurinţă şi pot duce la dezvoltarea turismului. El susţine, în baza documentelor pe care le-a consultat în arhive, inclusiv la Cernăuţi, că încă din cele mai vechi timpuri au existat preocupări de a atrage turiştii în Bucovina.
„Intrând în istorie, pentru că la bază sunt istoric şi scriu istoria turismului în Bucovina, aş vrea să vă spun că, în 1828, primarul din Vama, împreună cu preşedintele Oficiului de Cură şi Turism, a plecat la Bucureşti şi au obţinut o aprobare ca toţi cei care veneau cu trenul la Vama să aibă reduceri de 50% la bilet.
Vatra Dornei este cea mai cunoscută staţiune turistică din Bucovina, analizele făcute în anul 1805 de cel care a descoperit izvoarele de apă minerală şi beneficiile lor, dr. Pluschk, medic de district, confirmând şi vechimea staţiunii.
La Vatra Dornei, ÎPS Visarion Puiu l-a împuternicit pe inginerul minier Gheorghe Constantinescu să fie administratorul Domeniului Regional Vatra Dornei, iar acest administrator a realizat în acei ani o stradă care a costat 17 milioane de lei. Ca să vă daţi seama ce însemnau 17 milioane de lei în acele timpuri, un bou costa 2 lei.
ÎPS Visarion Puiu nu s-a ocupat numai de administrare, a încercat să atragă şi turiştii în zonă, îndemnând medicii din Vatra Dornei ca sâmbăta şi duminica să acorde consultaţii gratuite celor care ajungeau aici cu scopul de a fi cazaţi şi de a servi masa în staţiune. Aşa a început turismul în Vatra Dornei.
Sunt multe elemente care ar trebui învăţate din istoria turismului ca mod de organizare, iar o parte din metodele de a atrage turiştii în acele vremuri ar putea fi aplicate şi astăzi, pentru că în momentul de faţă există multe structuri de primire turistică nou construite, vin turişti, mai mult în weekend, dar nu au un program stabilit, nu li se spune ce pot face în zonă. Pe lina organizării sunt multe de făcut” este de părere Ioan Iţco.
„Multora le-am spus, colaboratorilor, elevilor şi studenţilor mei. Bucovina este o fabrică de făcut bani. Se poate vinde de la apă până la aer. Apa ştim că se vinde, vin maşini din toată ţara la fabricile de la Panaci, Vatra Dornei, Poiana Negrii. Se vinde apă din izvoarele Bucovinei. Dar de ce spun de aer? Pentru că turismul în Bucovina a început de la aer” a concluzionat prof. Ioan Iţco.
Comentarii