Într-o dimineaţă de aprilie, când aşteptam să ne încălzească primăvara, să ne zâmbească soarele, dar din cer curgeau lacrimi de fulgi albi şi reci, a plecat încă un om dintre noi, alungat de boala ce ne râde în nas, reducându-ne la tăcere.
A plecat pofesoara MARICA ZARA, colega şi prietena noastră.
O plângem şi o păstrăm în amintire ca pe cea mai liniştită şi echilibrată dintre noi, prietenoasă, generoasă şi gata să ajute pe oricine. N-am auzit-o nicicând ridicând tonul sau pronunţând o vorbă fără rost.
Ca urmare a acestor lucruri, a fost iubită de elevi şi colegi şi-i spunem la plecare, cu lacrimi în glas:
Să-ţi fie drumul lin, Marica noastră, îngerii Domnului să te însoţească, să te primească Dumnezeu la dreapta Sa şi să-i găseşti pe toţi cei dragi plecaţi mai înainte. (Colegii tăi, învăţătorii şi profesorii de la Şcoala Nr. 3 Suceava)
Comentarii