„Marele Regizor l-a dăruit cu talent, cu Rozalia – fiinţa care i-a fost alături – şi cu prieteni statornici”, sesizează dr. Ioan Ieţcu. Anume soţia Rozalia, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, a fost aceea care i-a valorificat şi readus la viaţă o serie de scrieri, printre care şi „Trasee de reporter”. Or, anul în care prietenul nostru, scriitorul Mircea Motrici, ar fi împlinit 68 de ani, dar de 14 ani e plecat „spre ceruri unde sunt strămoşii” lui, ne-a fremătat în suflet speranţe cu mai multe doruri şi împliniri. Ne-a nins cu flori de dor la Eminescu, dar şi de la fraţii noştri de după sârma ghimpată, aşternând un drum al Unirii şi Prieteniei din Udeşti, Voroneţ şi Putna lui Ştefan cel Mare ce ne-a luminat calea cu sclipiri divine din magia Cuvântului Matern, înavuţindu-ne cu prinosul unui scump dar de carte românească – sub flamura sfântă a Tricolorului a fremătat inima Bucovinei întregită în cele trei volume – „Trasee de reporter”, de scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunii Cernăuţi la Radio România Actualităţi, apărute la Editura „Muşatinii” în colecţia „Cărţile Centenarului”, sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, ediţii întocmite de Rozalia Motrici cu concursul istoricului literar Nicolae Cârlan, desemnate cu Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei la secţiunea reportaj radiofonic.
„Reporter la porţile timpului”, prin creaţiile sale ce dezvăluie profunde trăiri, Mircea Motrici a rămas în amintirea contemporanilor „lacrimă arzând în necuprins”, „ecou în inima tăcerii”. Român cu sânge voievodal, profesionist din talpă până la creştet, îşi îndeplinea cu dăruire misiunea de radioreporter şi atunci când făcea transmisiuni în direct de la Cernăuţi, de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, şi atunci când transmitea reportaje de la Sfântul Munte Athos, de la sacrele lăcaşe de închinare, Mănăstirile Voievodale Putna, Voroneţ, Suceviţa, Căpriana din Basarabia etc.
„Împătimit de Bucovina”, vorba scriitorului Alexandru Ovidiu Vintilă, având vocaţia prieteniei, după cum scria Nicolae Cârlan, Mircea Motrici şi-a manifestat calitatea de bun român în fiecare împrejurare, a trăit şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet, a românilor înstrăinaţi de Ţară, pe care i-a iubit din toată inima. A fost un mare şi adevărat prieten al românilor din nordul Bucovinei cedate, răpite şi înstrăinate. Le-a trăit cu inima şi sufletul durerile, le-a înţeles vrerile, le-a intuit aspiraţiile. O mărturie în acest sens sunt nu doar reportajele despre activitatea liderilor românilor din istorica provincie a României, dar şi cele despre viaţa unor oameni simpli de la ţară, care şi-au iubit până la lacrimi Neamul, Ţara, cum a fost patriotul român Mircea Socolovschi din Pătrăuţii de Sus, care nu lipsea de la manifestările de majoră vibraţie românească organizate de redactorul-şef Nicolae Toma la sediul redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei”, dar nici de la cele desfăşurate de Societatea „Mihai Eminescu”, precum a fost şi marele patriot român, pedagogul Vasile Bizovi, precum este şi soţia sa, profesoara Eleonora Bizovi, Vasile Botă, preşedintele filialei Societăţii „Mihai Eminescu” din Boianul lui Ion Neculce, dar şi alţi români în suflet cu Patria-Mamă România.
Mircea Motrici spunea că fiecare are poemul lui de viaţă. Poemul lui Mircea Motrici are viaţă şi după trecerea lui în veşnicie prin ceea ce a scris, prin moştenirea sa literară, valorificată şi pusă în lumina tiparului de distinsa sa soţie Rozalia. Or, „Spiritul lui rămâne în cuvintele pe care le-a scris/rostit în timpul vieţii”, după cum afirmă poeta Carmen Veronica Steiciuc, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bucovineni.
Văzând lumina tiparului la Editura „Muşatinii”, în Colecţia „Cărţile Centenarului”, cele trei volume „Trasee de reporter”, ediţii întocmite de Rozalia Motrici, având concursul istoricului literar Nicolae Cârlan, au apărut între anii 2017 – 2019, sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, preşedinte Rozalia Motrici.
Volumul I are ca obiect de referinţă, după cum menţionează istoricul literar Nicolae Cârlan, „un eveniment cardinal din existenţa perenă a neamului românesc” – centenarul de la naşterea lui Mihai Eminescu – 15 iunie 1989, de împlinire a unui „secol de veşnicie a Luceafărului”.
Precum toate drumurile duc la Roma, de pe orice palmă de pământ, pe unde l-a purtat destinul, datoria de reporter, pe Mircea Motrici drumurile l-au readus la baştină, la Udeşti, scriitorul revine la casa părintească (în prezent Casa memorială „Mircea Motrici”), să stea „De vorbă cu tata”, „Vasile Motrici”, dialog sufletist, dezvăluit în „Ultimul interviu al lui Mircea Motrici”.
Veşnic călător prin lume, a purtat dorul românilor de la Cernăuţi, unde îl aştepta cu uşile deschise „Palatul cu prieteni” – oameni înrudiţi întru duh şi aspiraţii, libertate, dragoste pentru cuvântul matern – spre Chişinăul drag, pentru a-şi face noi prieteni, români cu inimi înflăcărate, cu sete de adevăr, care îşi iubeau şi îşi iubesc graiul şi neamul, în pofida înstrăinării de Ţara dragă.
Volumul II, apărut în 2018, Anul Centenarului Marii Uniri, în care scriitorul, publicistul şi reporterul Mircea Motrici ar fi împlinit 65 de ani de la naştere şi 11 ani de când a plecat în eternitate, cuprinde nouă capitole: „Reporter în regiunea Cernăuţi”, unde români patrioţi ca poetul Vasile Tărâţeanu sau lingvistul Eugen Coşeriu, directorii Vasile Tovarniţchi (Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu) şi Mihai Jar (Şcoala Medie nr.29 din Cernăuţi) veghează flacăra spiritualităţii româneşti, printre sugestivele titluri emoţionează până la lacrimi „O duminică a sufletului românesc”, eveniment de profundă vibraţie românească – 75 de ani de la Unirea Bucovinei cu Ţara, întâlnirea oaspeţilor din România cu reprezentanţi ai tuturor societăţilor româneşti din regiunea Cernăuţi, gazdă a căreia a fost scriitorul, academicianul Grigore Bostan, „Eminescu, matca spiritualităţii româneşti” – interviu cu Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, din iniţiativa şi grija căruia a fost adus la Cernăuţi bustul lui Mihai Eminescu executat de celebrul sculptor Marcel Guguianu şi dezvelit la 17 iunie 1990 în curtea Casei lui Aron Pumnul, „Dacă Ţara uită de noi, înseamnă că rămânem prăpădiţi” – interviu cu Toader Mihăiesi, membru în Consiliul de conducere al Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, „Încerc să fac dreptate limbii române” – interviu cu scriitorul, istoricul şi ziaristul Dumitru Covalciuc, „Părinţii încearcă să deschidă un liceu cu limba de predare românească” – interviu cu directorul Şcolii Medii nr. 29 Mihai Jar, patriotul român care a contribuit la deschiderea instituţiei, „Mulţi ani, dumneavoastră şi la întreaga familie românească!” – dialog sufletist cu patriotul Mircea Socolovschi”. (Va urma)
FELICIA NICHITA TOMA, Cernăuţi,
„Zorile Bucovinei”
Comentarii