Abuzul asupra copiilor, cancer fără leac la Suceava

Cele mai odioase porniri ale oamenilor sunt cele către violenţă. Mai mult, violenţa, abuzul de orice fel asupra celor mai vulnerabile fiinţe, copiii, este cea mai degradantă şi mai condamnabilă dintre toate. Adult fiind, din ignoranţă sau cu bună ştiinţă, să faci rău unui copil pe care ar trebui să-l îngrijeşti şi să-l protejezi depăşeşte orice urmă de raţiune şi înţelegere. Din nefericire, abuzurile asupra celor mici sunt în România de neoprit din cauză că sunt încă tolerate, minimalizate ca gravitate şi nepedepsite pe măsură, deşi sunt un „cancer” care distruge şansa la o viaţă normală a mii de copiii. Pentru că dacă bucata de carne lovită se vindecă, sufletul şi mintea unui minor abuzat pot rămâne deformate pe viaţă, păstrătoare de traume transmise prin obiceiuri bolnave şi generaţiilor viitoare.

Iar pandemia, cu restricţiile şi presiunea ei, nu a adus nimic bun privind actele de violenţă asupra celor mici.

Opinia publică s-a încrâncenat iarăşi în ultimele luni, când în spaţiul public au apărut din nou imagini ale odioşeniilor pe care le-au suportat unii copii: un băieţel de 13 ani trântit cu bestialitate şi lăsat inconştient la pământ de către un adult chiar într-un loc de joacă; fetiţa abuzată sexual de ambii părinţi ani la rând, încă de când avea 8 ani; apoi alt copil de 7 ani (dintr-o comună din judeţul Suceava) bătut cu sălbăticie cu un lemn de propriul tată, în timp ce mama privea degajată, trăgând dintr-o ţigară, întreg „tabloul”.

Acestea au fost însă doar câteva cazuri de care comunitatea a aflat şi la care instituţiile statului au putut interveni, pentru că fie s-au petrecut în văzul lumii, fie au răzbătut într-un fel sau altul dincolo de uşile închise ale caselor. Sunt doar câteva dintre miile de acte de brutalitate, majoritatea petrecute în familie, la care copiii sunt supuşi. Dar care, în realitate, sunt mult mai multe decât o arată situaţiile oficiale.

„Doar” 642 de cazuri de copii neglijaţi şi abuzaţi, în 2020       

Potrivit informaţiilor transmise de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava, în anul 2020 s-au înregistrat, la Serviciul intervenţie în regim de urgenţă, aproape 1130 de sesizări privind situaţii de copii neglijaţi şi abuzaţi. Dintre acestea, „doar” 642 au fost confirmate ulterior; astfel, cu „arme” firave sau mai ferme, dar uneori după lungi chinuri ale celor mici, asistenţa socială şi/sau organele penale au putut interveni.

Cele mai multe au fost cazuri de neglijare, care doar par mai puţin urâte decât cele de abuz. În aceste situaţii este vorba tot de copii nefericiţi, de care doar Dumnezeu are grijă, pentru că cei care le-au dat viaţă i-au ţinut la limita supravieţuirii, una foarte uşor de trecut într-o situaţie dramatică.

Anul trecut, în judeţul Suceava, din cele 642 de drame ajunse în statistici, în 494 de cazuri a fost vorba despre minori abandonaţi, lăsaţi flămânzi, nespălaţi, neîmbrăcaţi cum trebuie, de copii nevaccinaţi, chiar neduşi la medic şi netrataţi când s-au îmbolnăvit, copii cărora li s-a refuzat dreptul de a merge la grădiniţă sau la şcoală, suflete şi trupuri lăsate de izbelişte, fără măcar un „Şterge-ţi mucii, că-ţi intră în gură!”.

Dar violenţa asupra copiilor a îmbrăcat anul trecut şi cele mai urâte forme. În 148 de cazuri, asistenţii sociali au confirmat diferite forme de abuzuri asupra copiilor. Peste 100 au fost abuzuri emoţionale, pe care specialiştii le caracterizează drept „intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil”. Mai pe scurt, sunt vorbe şi atitudini ale adulţilor de genul „Eu sunt şeful, iar tu eşti un nimic la mâna mea”. Ce se poate alege dintr-un copil crescut într-un astfel de regim emoţional nu este greu de imaginat.

Statistica DGASPC Suceava din primul an al pandemiei conţine însă şi cazuri care au implicat cele mai dramatice forme de abuz, respectiv 32 de cazuri de abuz fizic, adică 32 de copii snopiţi în bătaie, şi 11 cazuri de abuz sexual, adică 11 copiii care, prin constrângere sau păcăliţi din vorbe, au devenit instrumentele sexuale ale unor adulţi degeneraţi, cu atât mai îngrozitor cu cât aceştia sunt din propria lor familie.

„Toate cele 642 de cazuri confirmate au beneficiat de evaluare din punct de vedere psihologic şi li s-au oferit şedinţe de consiliere primară şi psihologică, iar pentru 143 de copii s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă. Astfel, pentru 96 de copii a fost instituită măsura plasamentului la asistent maternal profesionist, pentru 5 copii a fost instituită măsura plasamentului la o persoană/ familie fără grad de rudenie. Pentru alţi 28 de copii a fost instituită măsura plasamentului la o persoană/ familie cu grad de rudenie (bunici, unchi etc.), iar 14 copii au fost plasaţi în centre de tip rezidenţial.

Pentru situaţiile neconfirmate s-au întocmit rapoarte de evaluare iniţială şi, acolo unde a fost cazul, s-au oferit servicii de consiliere primară”, a comunicat DGASPC Suceava referitor la măsurile luate în cazul sutelor de vieţi tulburate ale celor mici.

Uneori abuzatorii ajung şi în faţa organelor de anchetă

În unele cazuri de abuz, mai ales cele fizice şi sexuale, poliţiştii au deschis dosare penale, dar soluţionarea lor şi, respectiv, pedepsirea adulţilor brutali şi dezaxaţi se pierde undeva, în timp, pe rolul parchetelor şi al instanţelor de judecată.

Între timp, copiii nenorociţi emoţional şi fizic încearcă să-şi oblojească rănile, poate cu ajutorul psihologilor, poate cu propria dorinţă de a trăi cândva o viaţă normală, măcar ca adulţi. Unii vor câştiga poate această încredere, alţii nu, pentru că traumele sunt prea adânci.

În cazul minorului de 7 ani, de exemplu, din judeţul Suceava, copilul izbit, gâtuit şi bătut cu sălbăticie de propriul tată, asistenţii sociali au stabilit utilă internarea mamei, împreună cu minorul şi fraţii acestuia, în Centrul pentru victimele violenţei în familie al DGASPC Suceava, unde au beneficiat de servicii de cazare, consiliere socială, psihologică şi juridică.

De menţionat că femeia n-a vrut iniţial să facă plângere împotriva celui care i-a agresat copilul, culmea, un bărbat care făcuse deja 8 ani de puşcărie pentru că şi-a violat fiica vitregă.

După ce au văzut filmul bătăii, însă, poliţiştii l-au reţinut pe tatăl recidivist în acte de violenţe şi au deschis în cazul său dosar penal pentru violenţă în familie. După 24 de ore, individul a fost eliberat. Despre restul, poate vom mai auzi, poate nu…

 Dar unul dintre cele mai cumplite cazuri de abuz asupra copiilor, din ultimii ani, în judeţ, care a ieşit la iveală în luna august anul trecut, este cel al „stăpânului de sclavi”, un aşa-zis pastor din localitatea Dolheşti, tată a 8 copiii, dintre care 5 minori. El este cercetat pentru viol în formă continuată şi agresiune sexuală în formă continuată şi pentru alte forme de abuz asupra propriilor copii.

Potrivit procurorilor care au instrumentat cazul, bărbatul şi-a violat una dintre fiice, devenită între timp majoră, iar pe alte trei le-a agresat sexual în mod repetat. Anchetatorii au dezvăluit că individul îşi punea copiii la munci grele, îi pedepsea ţinându-i flămânzi şi îi scotea noaptea din casă, indiferent de vreme.

„În perioada 2014 – iulie 2020 a exercitat în mod repetat acte de violenţă fizică şi verbală asupra a cinci dintre copiii săi minori, patru de sex feminin şi unul de sex masculin, cărora le aplica lovituri cu corpuri contondente, îi supunea la pedepse şi activităţi grele de gospodărie – uneori şi pe timp de noapte şi ploaie, le aplica corecţii prin privare de hrană, punându-le astfel în primejdie gravă dezvoltarea fizică. De asemenea, în aceeaşi perioadă, în contextul stării de teroare pe care a creat-o în familie, prin constrângere fizică, constând în acţiuni de lovire şi ameninţări cu acte de violenţă, a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu una dintre fiicele sale minore, precum şi acte de natură sexuală cu aceasta şi cu celelalte trei fiice” comunicau procurorii în august 2020.

Toate acestea s-au putut întâmpla timp de 6 ani şi pentru că mama lor îşi acoperise etanş ochii, urechile şi gura, ea declarând anchetatorilor că n-a ştiut despre coşmarul pe care îl trăiau copiii ei. Iar calvarul copiilor din Dolheşti ar mai fi continuat probabil dacă fata, victimă a violului, n-ar fi avut la un moment dat curajul să ceară ajutorul poliţiei.

Suceava, în fruntea regiunii NE la numărul de cazuri de neglijare şi abuz asupra copiilor

Nu suntem singura naţiune din lume care îşi bate şi îşi batjocoreşte copiii. Sămânţa răului a fost semănată de secole prin lume. Însă unele popoare civilizate, sau cărora le pasă de viitorul lor, au ştiut dacă nu să stârpească, măcar să controleze strict pornirile inumane ale adulţilor asupra copiilor. Sunt popoare care nu s-au făcut că nu văd fie şi o palmă dată unui copil, care n-au lungit cu lunile sau cu anii o intervenţie a autorităţilor într-o familie în care ştiau deja că violenţa e obişnuinţă.

În România, neglijarea şi abuzul împotriva copiilor sunt o boală care se întinde tot mai mult, parcă fără speranţă de vindecare.

Organizaţii şi instituţii din ţară care au tot tras semnale de alarmă în legătură cu urâţenia acestei situaţii au ajuns la concluzia că statisticile ascund în realitate mult mai multe drame neştiute ale copiilor victime ale violenţelor de orice fel. Dar şi cifrele oficiale, cele care nu oglindesc amploarea fenomenului, îngrozesc.

În ultimii 10 ani, doar în judeţul Suceava, au fost confirmate la faţa locului aproape 5100 de cazuri de copii neglijaţi şi abuzaţi. Nu se aflau sau poate că nu existau atât de multe, dar în 2010 DGASPC Suceava înregistra numai 230 de cazuri, pentru ca în 2015 numărul acestora să fie 518. În 2017, numărul a urcat la 540 de cazuri de violenţă, ca în 2019 acestea să ajungă la tristul record de 693 de cazuri de neglijare, abuz şi exploatare a minorilor. Deja de la jumătatea anului cifrele aşezau judeţul Suceava pe primul loc în regiunea de NE şi pe locul 7 în ţară, iar raportul activităţii din 2019 al DGASPC Suceava reprezintă mărturia acestui negru clasament.

Potrivit unui apel public al Organizaţiei Salvaţi Copiii, realizat în baza informaţiilor oferite acesteia de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, doar în perioada ianuarie-septembrie 2020, au fost primite în România 10.656 de sesizări de violenţă şi abuz asupra copilului. Iar 9.652 dintre acestea se petrecuseră în cadrul familiei.

În conţinutul aceluiaşi material, Salvaţi Copiii a arătat că restricţiile sociale generate de pandemia de Covid-19 au mărit numărul de cazuri de abuz asupra copiilor, exemplificând şi cu cele aproape 330 de plângeri pentru viol asupra minorilor depuse, în doar 6 luni din 2020, la inspectoratele de poliţie din ţară, inclusiv cel de la Suceava.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI