Am văzut de mai multe ori o scenetă scurtă în versuri care avea drept protagonişti Anul Vechi şi Anul Nou. Anul Vechi era întruchipat de un moşneag cu barba de fuior, cocoşat şi sprijinit în toiag, iar Anul Nou era un flăcău voinic şi sănătos, vesel şi cu dragoste de viaţă. Anul Vechi pleca în negura vremii despărţindu-se de oameni şi locuri („Vă las de-amu cu ghine şi sănătate!”), iar Anul Nou chiuia, ca un nou moştenitor al lumii. Anul Vechi îi dădea şi sfaturi Anului Nou, să fie cu băgare de seamă la semnele vremii, răbdător cu oamenii şi cu lighioanele.
Pe vremea romanilor, Anul Nou începea primăvara, la 1 martie, de aceea întâlnim şi astăzi obiceiuri de iarnă precum Colindatul cu celebrul „Florile dalbe, florile dalbe de măr”, Pluguşorul, Semănatul şi Sorcova, deoarece Dacia romană a împrumutat aceste rânduieli. Vă daţi seama cât sunt de vechi aceste obiceiuri? La romani, martie era prima lună din calendar, septembrie era luna a şaptea, octombrie luna a opta, noiembrie luna a noua, decembrie luna a zecea. Era şi firesc ca lunile să se deruleze într-o ordine logică, întregind un ciclu al vieţii: primăvară-naşterea naturii, vară-plinătatea vieţii, toamnă-bogăţia şi iarnă-odihna. La noi nu mai există aceste potriviri, de vreme ce Anul Nou începe la 1 ianuarie. În anul 46 e.n., împăratul Romei, Iulius Cezar, a hotărât mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, căci atunci la Roma avea loc marea sărbătoare Calendele lui Ianuarie, sărbătoare care se desfăşura în jurul zeului Ianus, cel cu două feţe: trecut şi viitor.
Am întâlnit de-a lungul unui an calendaristic mai multe variante de An Nou: Anul Nou Biblic, Anul Nou pe Stil Vechi, Anul Nou Pomicol, Anul Nou Agrar, Anul Nou Apicol, Anul Nou Pastoral.
Anul Nou Biblic/ Bisericesc. Anul Nou Bisericesc începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 august, deoarece 1 septembrie este data la care Iisus Hristos şi-a început misiunea în lume, prin intrarea sa în Sinagoga din Nazaret. Anul Biblic conţine douăsprezece mari sărbători cu dată fixă închinate Maicii Domnului şi Mântuitorului Hristos, nu-mite sărbători împărăteşti. Începând cu 1 septembrie şi până la 31 august, practic se retrăiesc momentele cele mai importante din punct de vedere religios. În data de 1 septembrie calendarul îl preamăreşte pe Simion Stâlpnicul, cel care şi-a ridicat o mică chilie în vârful unui stâlp. În popor este considerat stăpânul vântului, deoarece vântul nu a bătut şapte ani în vremea sa. De aceea morţilor li se fac cele de cuviinţă până la şapte ani, apoi sunt lăsaţi să se odihnească în pace.
Anul Nou pe Stil Vechi. Popoarele slave îndeosebi, dar nu numai (ruşii, ruşii lipoveni, moldovenii de peste Prut, ucrainenii şi alţii), sărbătoresc sosirea noului an după două săptămâni de la Revelionul nostru, la 13-14 ianuarie, datorită faptului că de-a lungul secolelor calendarele au suferit modificări venite din partea bisericii. Ei nu au acceptat schimbarea şi nu au fost de acord să adopte noul calendar Iulian, îndreptat şi modificat. Calendarele Iulian şi Gregorian au adus schimbări de-a lungul vremii în împărţirea anului, cât şi a sărbătorilor de peste an.
Anul Nou Pomicol. Deoarece locuitorii satelor nu se abăteau de la obiceiurile şi practicile ritualice moştenite din moşi-strămoşi, biserica a suprapus peste aceste sărbători din popor şi sărbătoarea unui sfânt. Astfel, la 1 februarie, în popor se ţinea Trif Nebunul, patronul gângăniilor, al viermilor şi gândacilor, deci el păzea livezile şi viile de invazia lor. Ziua de 1 februarie chiar este numită şi Ziua Omizilor. Pentru a fi apărate de invazii nedorite, via şi livezile erau stropite cu apă sfinţită. În calendarul ortodox îl regăsim pe Sf. Trifon. Acum începe Anul Nou Pomicol, deoarece de acum seva din tulpini renaşte, gospodarii curăţă via şi pomii de crengile uscate.
Anul Nou Agrar. Marte era zeul primăverii la romani. Acum iarna nu mai are putere, iar natura se trezeşte din amorţire, după cum spune poporul: „Faur (februarie) ferecă şi Mart desferecă”, adică rupe lanţul frigului, al gerului necruţător. În luna martie, gospodarii îşi repară uneltele ruginite, aleg seminţele cele mai bune pentru a fi puse în pământ. La 9 martie ies plugurile în ţarină şi trag simbolic prima brazdă din an. Totul este însoţit de ritualuri respectate din an în an, din veac în veac: se pune un colac în coarnele boilor, apoi acel colac este rupt şi pus pe hat, să-l mănânce animalele flămânde şi să lase viitoarele holde în pace. Înaintea boilor se aşază un ou, ca boabele de grâu să se facă cât oul. În martie, pământul se bucură de primele semănături. Biserica creştină, la 9 martie, îi serbează pe cei 40 de Mucenici.
Anul Nou Apicol. Tot în luna martie, ziua 17, începe Anul Nou Apicol prin trezirea albinelor la viaţă, verificarea stupilor dacă mai au mâncare, dacă sunt albine bolnave sau moarte şi derularea altor multe treburi legate de apicultură. Deoarece este prima lună de primăvară, apar primele flori şi albinele profită din plin.
Anul Nou Pastoral. 23 aprilie este ziua în care creştinii îl sărbătoresc pe Sf. Mucenic Gheorghe, cel care a omorât balaurul. În popor se sărbătoreşte Sângiorzul, cavalerul trac imaginat de ţăran mergând mereu călare şi purtând la brâu cheile anului; deci Sângiorz are puterea de a încuia iarna şi de a dezlega vara. Acum este lăudată vegetaţia prin punerea ramurilor verzi în poartă, iar oamenii, cât şi animalele, sunt purificaţi prin fum şi foc, dându-se foc la gunoaiele de prin grădini. Începând cu această dată, se aleg oile pentru a se forma turmele, se tocmesc ciobanii, se înţarcă mieii, se tund oile. De acum începe urcatul oilor la munte, unde este iarba mai grasă.
Închei cu un fragment din Herodot („Istorii”, II, IV, p. 134), invitându-vă să completaţi aceste rânduri cu alte informaţii şi cunoştinţe pe care eu nu le deţin: „Egiptenii au fost cei dintâi oameni care au născocit anul şi l-au împărţit în douăsprezece părţi, ţinând seama de anotimpurile lui. Au făcut această descoperire călăuzindu-se după stele. Tot egiptenii sunt cei dintâi care au pus nume celor doisprezece zei”. Dacă nu ardea Biblioteca din Alexandria, cu siguranţă aflam mult mai multe lucruri interesante.
Acum, în prag de An Nou, eu vă zic „La mulţi ani!”, dorindu-vă numai bine, pace şi sănătate!
LENUŢA RUSU,
Fălticeni
Comentarii