Comuna Cornu Luncii este una dintre cele mai mari localităţi din judeţ. Este situată în partea de sud-vest a judeţului Suceava, având o suprafaţă de 8400 ha. Este formată din nouă sate. Ele au fost atestate documentar astfel: satul Brăieşti la anul 1423, Sasca Mică în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, Sasca Mare în 1566, Păiseni în sec. al XVII-lea, după domnia lui Vasile Lupu, Cornu Luncii în 1777, Sinca în secolul al XVIII-lea, Dumbrava în 1920, iar Sasca Nouă în 1922. Se poate observa că această comună a luat naştere prin comasarea celor nouă sate, care s-au înfiinţat la diferite date istorice, începând din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (secolul al XV-lea) şi până în secolul al XX-lea. Soarta a făcut ca aceste sate să facă parte din diferite unităţi administrativ-teritoriale până la cristalizarea lor în actuala comună.
Pe lângă faptul că această comună are o istorie bogată, la ora actuală se situează şi printre unităţile administrativ-teritoriale cu o bogată activitate economică, socială şi culturală.
Pe teritoriul comunei Cornu Luncii, în nefastul an 1774, anul răpirii Bucovinei, a trecut graniţa dintre Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar, în comună fiind amplasat şi pichetul de graniţă al grănicerilor români. Atunci graniţa venea pe râul Moldova şi lăsa Mălinii în Regat, rupea în două satul Cornu Luncii, despărţea Boteştii de Băişeşti, ajungea la Buneşti, rupându-l şi pe acesta în două, şi continua până la graniţa Moldovei cu Rusia. După cum s-a consemnat în documentele vremii, pe teritoriul comunei Cornu Luncii s-au desfăşurat evenimente istorice care au tulburat viaţa liniştită a locutorilor acestor plaiuri.
Vizitând actualul „Muzeu al Unirii” din localitate, dl director Petrişor ne-a pus la dispoziţie mai multe documente istorice, din lectura cărora am aflat informaţii foarte interesante pentru istoria acestor locuri, a Bucovinei şi chiar a României întregi.
În cinstea deschiderii acestui muzeu dedicat Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a fost pregătit un amplu program artistic în cadrul căruia s-au rostit alocuţiuni dedicate acestui eveniment, s-a vernisat muzeul, s-au prezentat cărţi cu subiecte din istoria Bucovinei. Astfel, manifestarea s-a întins de la ora 10 până la miezul nopţii. Domnul director spunea că niciodată, cu prilejul vreunei manifestări culturale, n-au fost prezenţi atâţia cetăţeni, nu numai din satele comunei, ci chiar şi din comunele învecinate.
Am avut cinstea şi bucuria de-a lectura integral scrisoarea lui Traian Roşu, ofiţer voluntar în armata română, despre intervenţia delegaţiei din zona Câmpulungului Moldovenesc care, la data de 4 noiembrie 1918, s-a deplasat la punctul grăniceresc din Cornu Luncii spre a trece la Fălticeni şi a solicita intervenţia armatei române în oraşul lor. În finalul scrisorii, ofiţerul Traian Roşu specifica, printre altele: „Astfel, în ziua de 7 noiembrie 1918, Bucovina forma un trup comun cu ţara de la care a fost răpită înainte de 143 de ani. Monarhia habsburgică îşi trăia ultimele zile încă, căci republica austriacă a fost proclamată la 12 noiembrie 1918. Un lucru mare, grandios. Răsăritul s-a deşteptat! Un popor a înviat!”.
Sătenii sunt foarte mândri şi pentru că prin localitatea lor au trecut delegaţiile localităţilor care au cerut ajutor armatei române în noiembrie şi decembrie 1918, dar şi pentru că localitatea s-a alipit României încă din 6 noiembrie 1918, cu multe zile înaintea întregii Bucovine. Iar la data de 26 martie 2018, toată suflarea comunei, la iniţiativa primarului şi a consiliului local, a hotărât, prin „Declaraţia de Reunire”, unirea cu Basarabia seculară!
Ar fi foarte multe de spus, pentru că cei patru pereţi ai încăperii muzeului sunt tapetaţi cu copii ale unor documente foarte importante, emise în anul 1918, unele aduse chiar de la Muzeul Naţional de Istorie de la Bucureşti. Meritul cel mai mare revine dlui primar Gheorghe Fron, care n-a avut răgaz decât în ziua în care a fost vernisat muzeul.
La manifestarea specificată mai sus s-au acordat onoruri militare la primirea persoanelor oficiale. S-au prezentat cărţile: „Generalul Zadik în Bucovina” (prof. Ion Filipciuc), „Câmpulungul în zorile Unirii” (Ioan Bileţchi-Albescu şi Traian Roşu), „Reflecţii privind România Mare” (prof. univ. dr. Mihai Iacobescu), „Dulce-amar de Bucovina” (Doina Cernica) şi „Drumul României spre catastrofă, 1918-1940” (prof. dr. Gică Manole).
Am vizitat apoi „Panteonul Eroilor” din comună, o construcţie grandioasă. Pe plăcile de marmură sunt trecute numele celor 364 de săteni căzuţi în cele două conflagraţii mondiale. Ele înconjoară ca un semicerc Monumentul închinat eroului-martir sublocotenent post-mortem Constantin Puiu-Mihailovici, căzut în zilele evenimentelor tragice din decembrie 1989.
Am mai fost impresionat şi de o poezie afişată pe un perete. Este vorba de „Scrisoare împuşcată” scrisă de căpitanul Sergiu-Vitalin Vaida, combatant pe front. O reproduc, ca să aibă şi alţii posibilitatea să o citească. „Mă iartă, mamă, dacă dorm sub cruce / Şi visu-mi odihnesc de-acum sub armă, / Azi aş fi vrut colinde a-ţi aduce,/ Dar ţara, mamă, este în alarmă… / Tu spune-i, tată, mamei să nu plângă, / Să fie mândră că am fost bărbat,/ Eu sunt al patriei, şi-n partea stângă / Aud mereu cum clopotele bat… / Nu am putut să stau deoparte, iată; / Dac-o făceam, n-aş mai fi fost Român, / Şi în pământ să ştii, iubite tată, / Sunt tot Român şi tot aşa rămân! / Să fiţi, vă rog, puternici cum vă ştiu, / Căci nu e încă timp de parastas, / Chiar dac-am încetat să mai fiu viu, / Ea, inima, tot vie mi-a rămas” /.
Nu pot încheia fără a spune câteva cuvinte şi despre şcoala pe care am vizitat-o. Pe acelaşi teren se află clădirea şcolii cu toate anexele ei, terenurile de sport, o capelă ortodoxă pentru copii, amenajată ca un cabinet de ortodoxie, precum şi muzeul de care am făcut vorbire. M-a impresionat tot ce-am văzut în sălile de clasă, toate foarte bine dotate. Chiar şi pentru învăţământul online este dotată cu toată aparatura, iar copiii au tot ce le trebuie pentru ca acest tip de învăţământ să se desfăşoare la nivelul cerinţelor actuale. Acest lucru s-a făcut datorită contribuţiei deosebite a consiliului local şi, în special, a primarului Gheorghe Fron.
Text şi foto:
prof. GH. DOLINSKI
Comentarii