Insulele Nemuritorilor sunt în cele Patru Mări. Unii spun că numai în una dintre mări. Acolo au ajuns numai cei care le-au căutat. În Insulele Nemuritorilor totul este alb: hainele, păsările, animalele. Palatele sunt din aur şi argint. Nu toţi care au căutat Insulele Nemuritorilor le-au găsit. Cei care le-au găsit nu s-au mai întors niciodată şi au ajuns Nemuritori. Ei călătoresc pe vânt, se hrănesc cu rouă, sunt mai uşori decât un fulg. Ei sunt Nemuritori.
Aceasta este legenda veche a Nemuritorilor şi a Insulelor Nemuritorilor. Nu ştiu dacă se poate înţelege că acest vis a alcătuit o parte din legendele şi poveştile Chinei antice. Visul a continuat, iar oamenii au căutat, de-a lungul timpului, Insulele.
Există mai multe feluri de a ajunge Nemuritor; Nemuritorii au un trup veşnic pentru un suflet veşnic. Alchimia, medicina longevităţii, păstrarea suflului în trup, calea morală, uneori alte căi, au fost încercate pentru a ajunge să călăreşti vântul şi să te ridici la cer.
Povestea aceasta nu este numai despre Nemuritori. Este despre cele mai frumoase poveşti ale călătoriilor, despre cele mai frumoase minuni, despre cele mai ciudate dintre visele oamenilor.
Insulele Nemuritorilor pot fi descoperite şi prin imaginaţie. Nu este vorba despre imagini complicate şi nici despre figuri ale geometriei sacre. Trebuie doar să urmezi o hartă a gândului, care te poartă de la un lucru la altul, în transformarea lor nesfârşită, până când, în caleidoscopul lor străluceşte prima formă, prima închipuire, comună tuturor, şi toate formele sunt ivite din ea. Această formă e personală, ea nu este aceeaşi pentru orice om. Când te identifici cu această formă, te înalţi pe vânt şi eşti mai uşor decât un fulg. Inima se stinge, gândirea încetează şi sufletul, purtat de formă, porneşte spre Insulele Nemuritorilor.
Imaginea formei este dintotdeauna în noi, din ea răsar toate visele pe care le visăm şi toate fanteziile pe care ni le imaginăm, dar a o percepe prin imaginaţie, în simplitatea ei originară, pare fără putinţă. Ea e identitatea noastră, imaginea noastră cu care, dacă ne întâlnim, prin perceperea ei în imaginaţie, ne transformăm în Nemuritori.
În toate poveştile unui om, în tot ceea ce-şi închipuie, în tot ceea ce-şi imaginează, în toate visele sale este, originar, forma iniţială. A ajunge să o vezi înseamnă să reiei, în transformarea lor continuă, aceste poveşti şi imagini. Forma se iveşte de la sine, se fixează, iar mintea se fixează în ea; trupul se face ca lemnul, inima ca cenuşa, mintea este calmă, suflul devine ca vântul şi te ridică spre înalt – porneşte spre Insulele Nemuritorilor.
*
Aceste rânduri le-am scris atunci când contopind în minte legende şi poveşti despre aceste insule şi despre Nemuritori le-am găsit rădăcina – fantezia care, ca un suflu, te poartă, într-un caleidoscop de lumini, către propria Insulă.
NIADI CERNICA
Comentarii