De când cu molima, aşa de apăsat şi de tare se vorbeşte despre învăţământul generalizat la distanţă, online, de parcă acesta n-ar fi doar o drăguţă de ipoteză. Oare nu cumva cei care cer brusc să se treacă de la teorie la practică se situează cam la distanţă faţă de realitate? Învăţământ pe tabletă la liceu, la gimnaziu, la primară…, mă mir că (încă?) nu şi la preşcolari! N-au trecut mulţi ani de când, într-un alt iureş verbal despre modernizarea învăţământului, se punea problema cu ce să se înceapă: cu toaletele din fundul curţii sau cu distribuirea tabletelor? Care tablete?! Alea din proiectele noastre măreţe. Şi cam în această situaţie ne-a prins molima: elevul să folosească toaleta proprie (de la caz la caz… poate tot în fundul curţii) şi o tabletă ipotetică. Ori telefonul inteligent pe care l-a căpătat la ultima aniversare ca să-şi pună desene animate sau muzică de pe YouTube.com. Iar părintele prins nedotat (ba şi fără parale, va fi devenit deja şomer) să silabisească după ştirile de la teve: pisi tablet, divais, gheget… Şi să tragă nădejde la o minune – cum tocmai auzi că s-a întâmplat pe undeva prin sudul ţării (dar nu la Maglavit), că a venit cineva, le-a dat puştilor tablete şi c-o să li se ia înapoi când începe vacanţa cea adevărată – ca aceea.
(Şi-am încălecat pe-o şa, ca şi cum armăsar aş avea…)
Comentarii