Toate ţările europene se pregătesc mai pe faţă, mai pe ascuns pentru reluarea activităţii economice şi sociale, iar lumea întreagă, într-o vânzoleală repezită şi asudată, încearcă să se salveze, nimeni neştiind bine cum. Marile puteri au capitalul şi iniţiativa, de aceea încearcă prin orice mijloace să construiască un cap de pod pentru cucerirea unei victorii deloc onorabile asupra competitorilor mai mici şi mai slabi. Nu la fel de cinic a fost totdeauna? Deocamdată atrag forţa de muncă din ţările năpăstuite de sărăcie şi de boală, inclusiv din estul continentului european. Bătălia pentru o nouă ordine mondială şi hegemonie s-a redeclanşat fără a se trage clopotul. Cine rezistă, bine, cine nu, adio şi-un praz verde.
Unele guverne riscă viaţa propriilor cetăţeni pentru a nu pierde startul, astfel că, de săptămâna trecută, nu numai spaniolii şi-au reluat cum-necum activitatea economică, sperând că astfel vor trece mai uşor peste criza ameninţătoare deja instalată, nu se ştie pentru câţi ani. Numai că semnele victoriei asupra pandemiei nu se arată grozav de încurajatoare. Nici la ei, nici la alţii.
Unde se află România în acest răstimp al confruntării globale care pe care? În aceeaşi indolent-ticăloasă indecizie, în fapt o cumplită bâlbâială stânga-dreapta care o macină de 3 decenii, sleind-o de puteri. Guvernanţii susţin că ştiu ce au de făcut, că pregătesc un „pachet“ de acţiuni menite să finanţeze repunerea pe picioare a economiei, ba chiar au sprijinul CE de peste 3,5 miliarde de euro, numai că, faţă de nevoile noastre, suma pare o glumă. În consecinţă, Opoziţia contraatacă pe tema apartenenţei la UE şi a legăturilor economice cu Occidentul.
La acest capitol, s-au trezit din adormire politruci vajnici şi visători de cai verzi pe pereţi, care vorbesc de alte zeci şi chiar sute de miliarde necesare pentru păstrarea locurilor de muncă. Dar cică nu e cazul să umblăm la subvenţii, pensii speciale şi salarii babane, din contra, ar trebui mărite, însă nu ne spun de unde pot fi luate miliardele şi cine le va restitui, făcându-se a uita că în ultimii trei-patru ani au legat România de gard, aruncând cu bugetele naţionale pe fereastră, pentru a-şi crea avantaje electorale. Bani după care acum guvernanţii umblă cu limba scoasă. Să mai zicem ceva de ipocrizie când focul ne arde sub tălpi?
Cât despre marja de timp, lucrurile nu sunt deloc clare: vârful pandemiei nu a fost încă atins, numărul victimelor îngrozeşte în continuare lumea, starea medicală a populaţiei trezeşte mari suspiciuni, iar spitalele, medicii… se zbat contaminaţi şi ei în mare parte de coronavirus. Nici vorbă de măsuri de relaxare.
Să nu vă imaginaţi că de la ferestrele curţilor europene nu ni se vede bâlbâiala, că neputinţa noastră de a da de lucru celor peste un milion de (semi)disponibilizaţi, nesiguri că vor avea mai repede un salariu, nu le este cunoscută. Aşa că au cerut în mod expres autorităţilor să permită plecarea câtorva zeci de mii de lucrători la cules fructe nu doar în Germania, de care se face atâta caz, dar şi în alte părţi ale Occidentului. S-au dus bieţii români să-şi salveze familiile din sărăcie, să câştige un ban pe riscul lor, căci ai noştri n-au fost în stare să-i protejeze.
Este cunoscută aversiunea stângii româneşti faţă de „străinezi“. Oricât s-au străduit liderii PSD, n-au reuşit să le câştige votul, nici simpatia, nici încrederea, iar fără contribuţia celor 4-5 milioane de poporeni plecaţi, stânga nu mai poate face o majoritate atât de uşor. De, politicile proaste şi atitudinea de până acum trebuie până la urmă asumate.
Dar să vii cu batjocură şi chiar injurii la adresa celor pe care sărăcia îi împinge la gesturi disperate e peste nivelul meu de înţelegere. Nu românii sunt proştii Europei, dle activist PSD Traian Ungureanu, nici sclavii Angelei Merkel, iar imaginile cu sărăcenii noştri bulucindu-se la bărăci, autobuze şi avioane cu care ne bombardează stânga sunt de acum mulţi ani. De aceea, atacul ticălos la adresa „sărăntocilor“, a „căpşunarilor“… care, în loc să pună umărul la dezvoltarea propriei ţări, fug să-i îmbogăţească pe nemţii „maniaci obsedaţi de bani”, trebuie şi el asumat, cu consecinţele de rigoare.
Apoi după atâta bătaie de joc la adresa diasporei, singurul proiect al stângii pare a fi legarea de glie şi graniţele cu sârmă ghimpată. Nu cumva cei ce promovează astfel de măsuri au orbul găinii?
Comentarii