Dintre feluritele daruri pe care le-am primit la acest 8 Martie marcat de îngrijorare şi gânduri sumbre, cele mai multe s-au uscat ori s-au… consumat. Unul însă va dăinui în biblioteca personală, cea mai de preţ moştenire a celor care, într-o bună zi, sper să se „lupte” înverşunaţi pentru ea. Acesta este cel mai nou volum al colecţinarului Ioan Grămadă, al şaptelea în ordinea apariţiei, „Întâmplări cu vizitatori şi impresiile lor”, apărut la editura PIM în 2019.
Pe harta culturală a Bucovinei, Muzeul etnografic „Ioan Grămadă” este un reper însemnat, bine fixat şi din ce în ce mai înstărit în „obiecte”. Rodul unei munci pe cât de asidue, pe atât de pasionate a soţilor Ioan şi Didina Grămadă, colecţiile, constituite în peste 40 de ani şi puse în circuitul turistic în anul 1999, muzeul numără, astăzi, 10840 de exponate, organizate în 18 secţii şi trei expoziţii în aer liber.
După mărturisirea pe care însuşi autorul o face în precuvântarea sa la volumul de faţă, este trezorierul culturii populare câmpulungene în cele mai variate aspecte ale ei, de la artă la meşteşug, de la obiecte de cult la cele trebuitoare în gospodăria tradiţională şi în comunitate, toate cu vechime şi inestimabilă valoare clironomică. Dincolo de valoarea exponatelor, prestigiul unui muzeu este dat însă şi de numărul şi calitatea celor care îi trec pragul. În bătătura soţilor Grămadă, aflăm şi din această carte, au adăstat, de-a lungul vremii, nenumăraţi vizitatori, de toate vârstele, de toate categoriile sociale şi intelectuale, dar şi de toate rasele şi naţionalităţile. Pe lângă răsfăţul spiritual, aceştia au avut parte şi de îndătinata ospitalitate bucovineană, de calda primire a acestei familii afabile şi deschise.
Printre oaspeţii de vază, pe care Ioan Grămadă îi însemnează în această carte de onoare a muzeului său ca vizitatori şi prieteni, sunt elite culturale şi înalţi funcţionari ai unor structuri de stat sau economico-comerciale importante, universitari, artişti de seamă, scriitori şi jurnalişti, reprezentanţi şi membri ai unor asociaţii şi grupări culturale din toată ţara, dar şi din străinătate.
Evocările acestor treceri şi petreceri prin muzeul câmpungean sunt plastice, redate cu har şi cu haz, într-un stil personal care îmbină erudiţia, proverbială de acum a lui Ioan Grămadă, cu anecdoticul. Împănate din belşug cu citate din marii gânditori ai lumii, alese întotdeauna adecvat, aceste „Întâmplări cu vizitatori” sunt un letopiseţ al timpului şi locului în care autorul sălăşuieşte, dar şi un pelerinaj prin locurile de obârşie ale oaspeţilor sosiţi din toate colţurile lumii. Fie că ne vorbeşte despre tinerele vizitatoare din Singapore sau despre cei doi simpatici fraţi din Mexic, despre grupurile din Japonia, din Islanda sau Israel ori universitarii din Statele Unite ale Americii sau din Regatul Unit al Marii Britanii, Ioan Grămadă ne „introduce în atmosferă” în sensul că, descriind sumar aspecte istorice sau coordonate geografice, elemente culturale şi etnologice ale acestor locuri, ne ajută să ne facem o idee despre spiritualitatea şi obiceiurile acestora, modurile lor de viaţă şi de gândire, atât de diverse şi totuşi atât de asemănătoare.
Gospodăria-muzeu s-a bucurat şi de prezenţa unor înalţi demnitari, cum ar fi ES Ambasadorul Venezuelei la Bucureşti sau ES Ambasadorul Indiei, şi chiar de sânge regesc, prin vizita fostului Principe Nicolae al României şi a consoartei sale.
Nu sunt uitate în aceste pagini evocatoare personalităţi ale culturii bucovinene de a căror prietenie şi apreciere s-a bucurat, precum eminescologul şi folcloristul prof. Graţian Jucan sau prea curând regretatul Mircea Motrici…
Îmbucurat ca un copil, Ioan Grămadă, un entuziast adept al prieteniei şi al unei colaborării fervente şi fructuoase între oameni de cultură şi între entităţi culturale şi educaţionale, povesteşte cu duioşie şi cu amănunte semnificative aceste popasuri ale vizitatorilor săi în universul popular bucovinean, surprins de fiecare dată de reacţiile de încântare ale acestora, fiorul emoţiei sale transmiţându-se cititorului cu mare uşurinţă. Iată, aşadar, că dincolo de împătimitul colecţionar, dincolo de sensibilul poet, acesta se dovedeşte a fi şi un trezorier de amintiri, de icoane vii, care reprezintă un chip, un grup, un nume sau un titlu. Individualizat sau colectiv, eroul acestei cărţi este Măria Sa Vizitatorul.
Cea mai scumpă icoană a inimii poetului muzeograf este Mihai Eminescu şi lui i se închină capitolul de început, precum şi o frumoasă odă compusă de Ioan Grămadă chiar în pridvorul Casei de la Ipoteşti.
Cum o mare parte a elementelor colecţiei din casa-muzeu sunt în strânsă legătură cu tradiţiile şi obiceiurile populare, cele de „peste an”, între care cele mai frumoase şi arhaice sunt datinile de iarnă sau cele legate de momentele importante din viaţa familiei bucovinene, aici se organizează şi se desfăşoară diverse „manifestări” specifice, spectacole şi vizite ale unor ansambluri şi formaţii folclorice locale, naţionale sau internaţionale.
Un capitol este dedicat „Universului Prieteniei” Iaşi, care prin fondatoarea şi preşedinta sa, Rodica Rodean, a susţinut şi încurajat cariera literară a lui Ioan Grămadă, insuflându-i curajul de a-şi scrie şi publica preţioasele memorii, dar şi scrierile de expresie lirică. Chiar şi acest volum de „Întâmplări cu vizitatori şi impresiile lor” o are ca redactor pe Rodica Rodean şi, drept prefaţator, pe profesoara Petronela Angheluţă.
În mod firesc, ultima parte a cărţii este rezervată celor mai frumoase gânduri lăsate de o parte dintre vizitatori în cartea de onoare a muzeului, elogioase şi emoţionante atât la adresa familiei de colecţionari şi a frumoasei lor pasiuni, cât şi la adresa „sanctuarului” pe care l-au întemeiat în propria gospodărie.
Împletind harul literar cu erudiţia şi competenţa profesioală, cu înţelepciunea omului „aşezat”, Ioan Grămadă ne oferă prin această carte o cronică inedită, neoficială a unei părţi importante a fenomenului cultural câmpulungean şi bucovinean contemporan, condimentată cu înţeleptele ziceri ale celor mai luminate minţi naţionale şi universale, dar şi cu un umor blajin, demn de un urmaş al unui lung şir de răzeşi.
LUMINIŢA IGNEA
Comentarii