„S-au împlinit, în 2019, patru decenii de când mi-a încolţit ideea să păstrez într-o colecţie lucrurile rămase de la părinţi şi bunici: unelte din gospodărie, icoane, cărţi vechi, scoarţe şi lăicere, costume naţionale etc. Casa bătrânească, în stilul construcţiilor de munte, ea însăşi poate fi obiect muzeal. Am adunat astfel primele trei sute de exponate din gospodăria părinţilor, Nicole şi Aspazia Grămadă, şi de la alţi membri ai familiei sau vecini, care mi-au înţeles dorinţa de a nu lăsa să se piardă obiecte şi obiceiuri ce vorbesc de tradiţiile noastre strămoşeşti.”
Ioan Grămadă, un înţelept cu minte ţărănească şi pregătire intelectuală dobândită din citirea multor cărţi, ţine şi de astă dată, ca şi în cărţile pe care le-a scris de-a lungul anilor, să vină cu un motto despre muzee. Citându-l pe Al. Tzigara, precizează: „Nu există pentru un popor o instituţie mai de folos şi cu un caracter mai general decât muzeul, atât din punct de vedere al instituţiei, cât mai ales al educaţiei morale”; iar Grigore Antipa spunea despre muzeu că „…este un altar naţional”.
Aşadar, cu aceste convingeri şi-a început activitatea şi opera sa, pentru că o adevărată operă poate fi numită reuşita în ceea ce priveşte colecţia etnografică a soţilor Ioan şi Didina Grămadă. Nu s-a bucurat de sprijinul material necesar unei astfel de activităţi, decât de dragostea şi înţelegerea familiei, ajungând astăzi la ceea ce reprezintă „Muzeul satului din Capusatului”, cartier de unde se pare că a pornit alcătuirea aşezării Câmpulungului Moldovenesc.
După două decenii de strădanii, mai mult sau mai puţin cunoscute, la 4 mai 1999, colecţia a fost remarcată şi inclusă oficial în circuitul turistic al zonei.
Aici poposesc anual sute de vizitatori din ţară şi din lume. Creatorii se mândresc că le-au trecut pragul şi le-au admirat colecţiile multe personalităţi importante printre care ambasadori ai Indiei, Spaniei, Venezuelei sau personalităţi ale culturii şi din alte domenii, nu numai din judeţ şi din zonă, ci şi de la nivel naţional.
După patru decenii de când şi-au început truda, muzeul – extins pe lângă casa bătrânească şi cu construcţii mai mici ce reconstituie ateliere meşteşugăreşti, o stână, o sală de clasă de la şcoala veche din cartier, unde sunt pomeniţi cu cinste şi învăţătorii şi profesorii care au predat de-a lungul anilor, un bordei cu mobilier specific şi chiar o bisericuţă în care sunt expuse obiecte de cult – fiind realizat astfel ca vizitatorii să înţeleagă cum au trait înaintaşii noştri.
Muzeul dispune acum de peste 4000 de exponate, distribuite conform cerinţelor unei asfel de instituţii, în mai multe secţii şi compartimente (sala portului popular, în care se găsesc printre altele peste 150 de costume naţionale, nu numai din partea locului, ci şi din alte zone ale judeţului sau ţării; bucătăria tradiţională bucovineană; camera de oaspeţi, numită „casa cea mare”, care a fost transformată şi în cameră memorială dedicată părinţilor, bunicilor şi altor strămoşi. Muzeul mai dispune de o expoziţie documentară, de o expoziţie în aer liber; ateliere meşteşugăreşti, săli privind ocupaţiile – agricultura, păstoritul, lemnărie, fierărie şi chiar vânătoare. Mai menţionăm şi cele 26 de obiecte de patrimoniu – cărţi, obiecte de cult, obiecte de artă de care dispune muzeul.
Familia îşi conduce vizitatorii cu respect şi explicaţii la nivelul muzeografilor profesionişti. Doamna Didina, „calificată la locul de muncă”, uimeşte prin explicaţiile frumoase pe care le dă. Bunicii s-au bucurat şi de sprijinul nepotului Adrian, fiul fiicei Cristina, care, fiind însă student, nu-şi mai poate lua rolul de muzeograf decât în vacanţe.
Soţii Ioan şi Didina Grămadă au împlinit, în 2019, 50 de ani de la căsătorie. Ce dar mai frumos şi-ar fi putut oferi decât această minunată realizare prin care numărul tot mai mare de turişti ce poposesc în aceste locuri ne pot admira tradiţiile strămoşeşti!
Zona de munte a judeţului dispune de o bogăţie de obiective turistice. Nu ne referim doar la salba de mănăstiri şi alte obiective istorice, ci, pe lângă Muzeul „Arta lemnului”, socotit unic în estul Europei, colecţia de linguri de lemn a lui Ioan Ţugui, muzeele ouălor din Vama şi Moldoviţa şi altele, Muzeul „Ioan Grămadă” fiind primul muzeu privat care pune la dispoziţia vizitatorilor tot felul de obiecte ce oglindesc traiul oamenilor de pe aceste locuri, fie orăşeni, fie săteni.
Nu ne rămâne decât să urăm soţilor Grămadă ani mulţi împreună, puterea şi voinţa de a dezvolta cât mai mult acestă nobilă pasiune.
Comentarii